Art. 14 - Buna-credinta (codul civil in vigoare din 1
Octombrie 2011)
(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa
isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta,
in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.
(2) Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara.
Observatii:
Observatii:
Dispozitiile din al. 2, art. 14 instituie o prezumtie
relativa a bunei-credinte, ceea ce inseamna ca aceasta prezumtie poate fi
rasturnata prin proba contrara.
Prezumtia constituie, in esenta sa, o deplasare a obiectului
probei: neputand dovedi direct un anumit fapt necunoscut, generator de drepturi
si obligatii, vom dovedi existenta unui alt fapt, vecin si conex cu cel
generator de drepturi si apoi, pe calea rationamentului deductiv, vom deduce
existenta faptului generator de drepturi, imposibil sau greu de dovedit.
(dr.Ovidiu Ungureanu, Manual de drept civil, ed. Omnia Uni, Brasov , 1997).
Prezumtiile sunt definite in noul cod de procedura civila,
art. 327: Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau judecatorul le trage
dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.
Izvoare ale bunei-credinte:
faptele psihologice conforme cu normele morale specifice oricarei organizari
socio-economice care au avut la origine onestitatea, loialitatea, prudenta si
temperanta (cumpatarea, chibzuinta) - astfel au apreciat judecatorii Mihaela
Ganea, Gabriel Lefter si Vanghelita Tase in cuprinsul deciziei civile nr. 13
din 18 ianuarie 2010 pronuntata in recurs de Sectia civila, minori si familie,
litigii de munca si asigurari sociale a Curtii de Apel Constanta avand ca
obiect anulare act - JURINDEX20103613994.
Onestitatea este
acel concept moral ce reflecta o insusire personala de a urmari, in mod
constant, idealul etic; loialitatea
este faptul psihologic ce se reflecta intr-un comportament social cu
reprezentarea riguroasa a indatoririlor morale, in realizarea unei conduite
drepte, astfel incat sa rezulte incredere intre membrii societatii; prudenta consta in acea insusire a constiintei
unei persoane ce-si conduce activitatea cu intentia de a prevedea si a evita
greselile si pericolele; temperanta
este insusirea caracteristica persoanei de a se manifesta moderat, cumpatat, in
urma unor procese deliberative care sa aiba in vedere nu numai interesele unei
persoane, ci si cele ale societatii in ansamblu - care constituie, in fapt,
limita libertatii indivizilor.
Alte dispozitii referitoare la buna-credinta din noul cod
civil: art. 39 al. (2), art. 142 al. (1), art. 293 al. (2), art. 304 al. (1),
art. 557 al.(1), art. 1.582. al. (2) s.a.
Din noul cod civil, alte dispozitii care se refera la
buna-credinta:
Art. 901 - Dobandirea cu buna-credinta a unui drept tabular
(1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare,
oricine a dobandit cu buna-credinta vreun drept real inscris in cartea funciara,
in temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului
inscris in folosul său, chiar
daca, la cererea adevaratului titular, dreptul autorului sau este radiat din
cartea funciara.
(2) Tertul dobanditor este considerat de buna-credinta numai daca, la data
inregistrării cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
a) nu a fost inregistrata nicio actiune prin care se contesta cuprinsul cartii
funciare;
b) din cuprinsul cartii funciare nu rezulta nicio cauza care sa justifice
rectificarea acesteia in favoarea altei persoane;
c) nu a cunoscut, pe alta cale, inexactitatea cuprinsului cartii funciare.
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile si tertului care a
dobandit cu buna-credinta un drept de ipoteca in temeiul unui act juridic incheiat
cu titularul de carte funciara ori cu succesorul sau in drepturi, dupa caz.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu pot fi insa opuse de o parte
contractanta celeilalte si nici de succesorii lor universali sau cu titlu
universal, dupa caz.
Observatii:
Observatii:
Prezumtia bunei-credinte in materia cartilor funciare opereaza
numai in favoarea tertilor dobanditori cu titlu oneros ai drepturilor
reale imobiliare si a tertilor dobanditori ai ipotecii conventionale, in
situatia in care dreptul tabular apartine in realitate unei alte persoane decat
antecesorul acestor terti.
Buna-credinta este creatoare de drept, adica dobanditorul cu
titlu oneros al unui drept real imobiliar sau dobanditorul unui drept de
ipoteca, pe care l-a inscris in cartea funciara, va fi considerat titularul
acelui drept chiar daca, ulterior inscrierii dreptului in favoarea sa, s-a
dispus radierea dreptului autorului sau tabular. In astfel de cazuri, instanta
de judecata va dispune, la cererea adevaratului titular al dreptului, numai
radierea dreptului antecesorului tabular, nu si a dreptului tertului dobanditor.
Pentru a produce acest efect, buna-credinta a tertului dobanditor trebuie sa
existe la data inregistrarii cererii sale de inscriere a dreptului in cartea
funciara.
Prezumtia bunei-credinte nu poate fi invocata de catre partile
actului juridic de constituire sau transmitere a unui drept tabular, una impotriva
celeilalte, si nici de succesorii lor universal sau cu titlu universal.
Art. 21 (noul cod civil) - Prezumtiile
(1) Daca un drept, act sau fapt a fost inscris intr-un
registru public, se prezuma ca el exista, cat timp nu a fost radiat sau
modificat in conditiile legii.
(2) In cazul in care un drept, act sau fapt a fost radiat,
se prezuma ca el nu exista.
Dobandirea proprietatii mobiliare prin posesia de buna-credinta
Art. 938 - Buna-credinta
(1) Este de buna-credinta posesorul care nu cunostea si nici
nu trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a instrainatorului.
(2) Buna-credinta trebuie sa existe la data intrarii in
posesia efectiva a bunului.
Art. 1170 - Buna-credinta (in contracte)
Partile trebuie sa actioneze cu bua-credinta atat la
negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale.
Ele nu pot inlatura sau limita aceasta obligatie.
Observatii:
In materia contractelor, pentru a putea determina intinderea
raspunderii antrenate in sarcina celui care are initiativa, continua sau rupe
negocierile contrar bunei-credinte trebuie inteleasa notiunea de "buna-credinta"
pe parcursul negocierilor.
Cu privire la etapa negocierilor, conform art. 1183 al.2, partea care se angajeaza intr-o negociere
este tinuta sa respecte exigentele bunei-credinte, si partile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligatii.
In art. 1183 al.3 e mentionata doar una din situatiile in care partile actioneaza
contrar exigentelor bunei-credinte: este
contrara exigentelor bunei-credinte, intre altele, conduita partii care initiaza
sau continua negocieri fara intentia de a incheia contractul.
In masura in care se poate face dovada ca una dintre parti a actionat pe parcursul negocierilor "contrar exigentelor bunei-credinte" atunci aceasta poate fi trasa la raspundere pe temei delictual si obligatala plata prejudiciilor
cauzate.
In masura in care se poate face dovada ca una dintre parti a actionat pe parcursul negocierilor "contrar exigentelor bunei-credinte" atunci aceasta poate fi trasa la raspundere pe temei delictual si obligata