30 dec. 2013

Taxa judiciara de timbru - ajutor public judiciar

O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, intrata in vigoare la data de  29 iunie 2013, prevede ca va fi scutita de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei cai de atac, ordinare si extraordinare, impotriva hotararii judecatoresti prin care a fost solutionata o actiune sau cerere scutita, potrivit legii, de taxa judiciara de timbru.

In cazul cererilor care trebuie timbrate si avand in vedere ca prin modificarile aduse au crescut taxele si s-a hotarat si timbrarea unor cereri care inainte nu trebuiau timbrate, se acorda, in continuare, ajutor public judiciar pentru acestea.

Persoanele fizice, dar si cele juridice pot beneficia, conform legii, de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, daca indeplinesc anumite conditii.
Facilitatile la plata se vor acorda in conditiile O.U.G nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila. Potrivit prevederilor legale, vor beneficia de ajutor de la stat persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii de acordare, se situeaza sub nivelul de 300 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaza in intregime de catre stat, se precizeaza in O.U.G. nr. 51/2008, cum a fost modificata prin Legea nr. 251/2011.
Acelasi document stabileste ca, daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseaza de catre stat in proportie de 50%.

Declarații scutite de plata onorariului la notar

Ordinul Ministrului Justiției nr. 3760/C/2013 pentru completarea Normelor privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 46/C/2011, a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 777, din 12 decembrie 2013, intrând în vigoare la data publicării. Serviciul profesii juridice conexe şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.
Prin aceasta completare a dispozitiilor art. 26 s-a stabilit că declarațiile privind donarea de organe, țesuturi și celule se adaugă celor gratuite.
Sunt scutite de plata onorariilor, conform art. 26 al. 1 din Norme:
- declarațiile privind ajutorul de șomaj;
- declarațiile privind ajutorul social;
- declarațiile privind obținerea alocației de stat pentru copii;
- declarațiile privind acordarea burselor pentru elevi și studenti, pentru obținerea de rechizite școlare și pentru obținerea de locuri de cazare în cămine;
- declarațiile privind stabilirea sau valorificarea drepturilor foștilor deținuti politici, veteranilor de război și văduvelor acestora;
- declarațiile privind valorificarea drepturilor persoanelor cu handicap;
- declarațiile și procurile necesare în cadrul procedurii de obținere a despăgubirilor prevăzute de O.U.G. nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.S.A., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2008, în vederea achiziționării de autoturisme;
- declarațiile de donare de organe, țesuturi și celule.

Notă: Normele privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 46/C/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011.

Informații privind Registrul național al donatorilor de organe

În M.Of., partea I, nr. 847 din data de 14 decembrie 2012 a fost publicat Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1158/2012 privind înfiintarea Registrului național al donatorilor de organe, țesuturi și celule (R.N.D.).
Actul normativ prevede înființarea la nivelul Ministerului Sănătății a Registrului național al donatorilor de organe, țesuturi și celule, având ca scop crearea unei baze de date pentru gestionarea informațiilor în scopul realizării transplantului de organe, țesuturi și celule, cu respectarea voinței și drepturilor persoanelor care în timpul vieții consimt la donarea acestora post-mortem, în scop terapeutic.
Înscrierea în Registru a datelor de identificare a donatorilor și a declarațiilor prin care aceștia consimt la donarea post-mortem a organelor, țesuturilor și celulelor se face de notarul public. Consimțământul donatorului se dă prin act autentic notarial, inclusiv testament notarial.
Minorii, persoanele fără discernământ, interzișii judecătorești nu pot consimți la donarea post-mortem a organelor, țesuturilor și celulelor.
Fac obiectul donării prin declarație autentică următoarele organe, țesuturi și celule umane: cord, plămân, cord-pulmon, rinichi, ficat, pancreas, intestin, piele, cornee, insule Langerhans*, os, vase de sânge și celulele umane. Fiecare donator este liber să aleagă ce anume organe, celule sau țesuturi va dona (vor putea fi prelevate după deces), acestea fiind trecute în declarația pe care o va da la notar, cu scutire de plata onorariului.

29 dec. 2013

Informații privind cererea de chemare în judecată

Din 15.02.2013, data intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă (NCPC), hotărârile judecătorești nu vor mai fi investite cu formulă executorie de judecătorie:
Art. 665, alin.7 din noul Cod de Procedură Civilă: În partea finală a încheierii de încuviițare a executării silite va fi adăugată formula executorie [...]
Art. 5 din Legea 76/2012: Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie.

Art. 194 NCPC - Cuprinsul cererii de chemare în judecată
a). numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. Cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi al pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant;

b). numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător (adresa electronică, nr. telefon, fax etc.);

Contract esalonare restante la plata intretinerii

Model de contract

ASOCIATIA DE  PROPRIETARI .......................
STR................................................. nr....... Bl. …….. sc…., et….
Tel : .......................... fax……………….. E-mail:………………
C.I.F.
Cont IBAN

CONTRACT DE ESALONARE

Nr ....... din data de ......... /........... /……..

I. PARTILE CONTRACTANTE
Asociatia de Proprietari ..............................., cu sediul în loc. ............, Str. .................... nr. ....,
Bl. ................., sc...., et…..., cod fiscal ......................
si
…………………………………………………  posesor al C.I. Seria ………. nr ……… 
CNP …………………………, domiciliat(a)  in loc. ..........................., str. …………………………, nr. ….… Bl. …………, sc ……..,  et ……, ap. ……., 
numit(a) in continuare debitor, au incheiat  prezentul contract.
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
Art.1. Debitorul se obliga sa plateasca restantele la intretinere si penalitătile aferente, in
valoare totala de ………….………… lei, compuse din: …………….. lei restante intretinere,
…………………lei penalizari de intarziere, ………….. lei …………………………, inregistrate in
evidentele contabile ale Asociatiei de Proprietari […] la  data de ………/……./……, in …….
(…xx….) rate lunare in suma de ……… (…………………………………….)  lei/luna.

15 aug. 2013

Sedinta de informare privind medierea – consideratii

Actualizare luna mai 2014
Sedintele de informare cu privire la mediere nu mai sunt obligatorii nici in cauzele civile si nici in cele penale.

Obligativitatea participarii la sedintele de informare privind medierea a fost declarata neconstitutionala.
Judecatorii Curtii Consitutionale au admis in data de 7 mai, cu unanimitate de voturi, exceptia de neconstitutionalitate a doua articole din Legea 192∕2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Primul articol declarat neconstitutional: art.2 al. 1 - dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.
Al doilea articol: art. 2 al. 1 indice 2 - instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop.

Obligativitatea prezentarii la sedinta de informare privind avantajele medierii si respingerea actiunilor de catre instanta in situatia in care nu se depune procesul verbal / certificatul care dovedeste prezenta la sedinta de informare sunt neconstitutionale.
Decizia este definitiva si general obligatorie.

Aceasta decizie nu va afecta posibilitatea instantei, cand considera necesar, de a recomanda partilor sedinta de informare si / sau de a le indruma catre soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, conform art. 227 al. 2 din noul Cod de Procedura Civila.
Pe scurt: in cauzele civile sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu (mai) este obligatorie.

Una dintre formele Legii nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator prevedea ca partile pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv in materie penala dar a urmat Legea nr. 255 / 2013 pentru punerea in aplicare a Noului cod de procedura penala (Monitorul Oficial, nr. 515, din 14 august 2013) prin care este abrogata dispozitia care stabileste ca sedinta de informare privind medierea este obligatorie in cauze penale, dispozitia de abrogare fiind in vigoare de la 1 februarie 2014.
Pe scurt: in cauzele penale sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu este obligatorie.

Atentie! Sedinta de informare privind medierea este diferita de sedinta de mediere. Nici sedinta de mediere nu este obligatorie dar poate fi sugerata inclusiv de instanta de judecata, in anumite cauze, insa nu e obligatoriu ca partile sa accepte - cel putin deocamdata.
                                                                      ***
                                                              ***         ***
Incepand cu data de 1 august 2013 informarea privind medierea este obligatorie si este (relativ) gratuita.
In sedinta de informare privind medierea, mediatorul (sau alta persoana abilitata prin dispozitiile legii) explica partilor scopul, limitele si efectele medierii, precum si avantajele acestei proceduri.
Pentru dosarele aflate deja pe rolul instantelor - inainte de 1 august 2013 - procedura privind informarea asupra medierii nu este obligatorie dar partile pot opta pentru stingerea litigiului prin mediere.

Reclamantul este cel obligat sa parcurga aceasta procedura a sedintei de informare privind medierea si paratul este liber sa ii dea curs sau ba. Totusi, daca paratul este de acord, in instanta, cu sedinta de informare si ulterior nu ii da curs - refuza sa se prezinte la invitatia reclamantului - poate primi o amenda judiciara conform art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. f  din codul de procedura civila.
In plus, daca paratul, va dori sa faca o cerere reconventionala - actiune care echivaleaza cu o cerere de chemare in judecata si care ii confera paratului calitatea de reclamant - va trebui sa se prezinte la sedinta de informare privind avantajele medierii pentru ca va avea, practic, dubla calitate: de parat si de reclamant.

Informarea privind avantajele medierii poate fi facuta si de avocat, procuror, judecator, consilier juridic, notar (Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea OUG nr.4/2013) si nu doar de mediator.
Reclamantul va trimite paratului invitatia la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii. Paratul se poate prezenta - dar nu e obligat sa accepte o eventuala stingere a litigiului prin mediere - sau e liber sa nu dea curs invitatiei si sa astepte termenul pentru judecarea cauzei ininstanta.

La sedinta de informare pot fi prezenti si avocatii partilor sau numai avocatii - daca au mandat in acest sens. Se intelege faptul ca acei clienti care mandateaza avocatul sa ii reprezinte la sedinta de informare stiu exact ce doresc si isi mandateaza reprezentantul in acest sens. Exista unele pareri conform carora sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu isi atinge scopul daca partile isi mandateaza avocatul dar, in logica lucrurilor, consider ca astfel de pareri sunt subiective.

Reclamantul trebuie sa comunice mediatorului, in vederea trimiterii invitatiei catre cealalta parte, care este obiectul litigiului. Daca in care in termen de 15 zile paratul nu da curs invitatiei, atunci se considera informat numai reclamantul si se va emite procesul verbal necesar in instanta pentru ca cererea sa nu fie respinsa ca fiind inadmisibila.
Daca paratul da curs invitatiei - se prezinta la sedinta de informare la data si ora stabilite in invitatie - atunci se considera ca are loc informarea ambelor parti si se va emite (gratuit) certificatul de informare.
Daca dupa informarea partilor asupra avantajelor medierii acestea doresc sa demareze procedura medierii si ajung la un acord - total sau partial - cu privire la litigiu se va incheia acordul de mediere. Acordul de mediere, insa, nu este gratuit, ci se va achita onorariul mediatorului. Acest onorariu este negociabil si se va stabili impreuna cu partile. De regula, onorariul se achita de toate partile, in cote egale dar se poate conveni asupra faptului ca onorariul sa fie achitat numai de una dintre parti.

Observatii
Exista opinii conform carora procedura de informare cu privire la mediere este o procedura prealabila judecarii cauzei in instanta, conform prevederilor cuprinse in art. 193 cod procedura civila care reglementeaza procedurile prealabile. Astfel, se sustine ca instanta nu va putea - din oficiu - pune in discutia partilor neindeplinirea, de catre reclamant, procedurii privind medierea decat in cazul in care aceasta a fost invocata de parat. Adica, in cazul in care paratul nu invoca - la primul termen de judecata -  neindeplinirea procedurii de catre reclamant, instanta nu va putea aplica sanctiunea respingerii cerereii ca fiind inadmisibila.

Pe de alta parte, sunt voci care sustin ca procedura privind informarea nu este o procedura prealabila, ci o obligatie procesuala.
Conform art.31 indice 2 din Legea nr.192/2006 privind medierea: Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile în materiile prevazute de art. 60 indice 1 al.1, lit. a-f.

Consider ca exista o contradictie intre cele doua dispozitii legale: art. 193 c.p.civila si art. 31 indice 2 din Legea nr. 192/2006 deoarece sedinta de informare privind medierea este, practic, o procedura prealabila. Dispozitia privind obligarea instantei la a respinge cererea reclamantului care nu a indeplinit procedura cu privire la informarea asupra medierii ar trebui sa se regaseasca si in dispozitiile codului de procedura civila daca s- a urmarit ca exceptia inadmisibilitatii actiunii sa poata fi invocata din oficiu de instanta.
Consider ca in caz contrar discutia privind procedura despre avantajele medierii nu poate fi pusa in discutia partilor din oficiu (daca aceasta nu a fost invocata de parat).

In sustinerea ideii ca procedura privind informarea nu este o procedura prealabila nu s-au adus argumente suficient de puternice din punct de vedere juridic, ci se sustine ca aceasta procedura tine de obligatiile procesuale ale partilor si instanta e obligata sa aduca la cunostinta partilor ce obligatii au si de aceea poate pune in discutie, din oficiu, neindeplinirea procedurii. In drept, se motiveaza conform dispozitiilor din art. 129 al. 2:
Judecatorul va pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea lor din proces si va starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.
Si
dispozitiile art. 131 al.1:
In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate. Dispozitiile art. 1321 alin. (2) sunt aplicabile.

Observatii:
Judecatorul poate starui mult si bine in toate fazele procesuale ca partile sa se impace dar aceasta nu inseamna ca informarea cu privire la mediere poate fi pusa in discutie din oficiu, sanctionandu-se reclamantul cu respingerea actiunii ca inadmisibila daca nu parcurge etapa de informare cu privire la mediere.
In plus, judecatorul ar putea pretinde si prezenta partilor reprezentate de avocat (sau alta persoana indreptatita) cand acele parti e posibil sa fie la mii de kilometri distanta de locul unde se desfasoara procesul. Bininteles, banuiesc ca instanta va tine cont de asemenea aspecte atunci cand ar pretinde asa ceva.

Tot ceea ce tine de obligatiile partilor - si cu privire la care instanta poate indruma partile - se afla (sau ar trebui sa se afle) in cuprinsul dispozitiilor din codul de procedura civila.

Desi nu s-au implinit 30 de zile de cand procedura privind informarea despre mediere a devenit obligatorie s-a constatat o practica neunitara a instantelor de judecata cu privire la respingerea cererilor ca fiind inadmisibile: unele instante resping cererile pur si simplu si altele admit aceste cereri urmand sa puna - sau nu - in discutia partilor procedura informarii cu privire la avantajele medierii.

Medierea, in sine, este o cale care ar putea conduce la decongestionarea instantelor de judecata dar modul in care a inteles legiuitorul sa o aplice (implementeze) este gresit deoarece mai mult se pierde timp si se impiedica accesul unor justitiabil la justitie. Plus ca sedinta de informare nu e total gratuita; e gratis in sensul ca nu se plateste onorariul mediatorului.

Constitutia Romaniei, art. 21: Accesul liber la justitie
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

Poate ca nu se ingradeste accesul liber la justitie, dar consider ca s-a ingreunat si s-au majorat costurile si prin cheltuielile pe care trebuie sa le suporte justitiabilul cu sedinta de informare, dupa ce taxele judiciare de timbru au fost foarte mult majorate (in unele cazuri cu peste 20%).

**
In materia dreptului penal sedinta de informare cu privire la avantajele medierii va deveni obligatorie la data intrarii in vigoare a codului de procedura penala (data preconizata ca fiind februarie 2014).
Medierea in materie penala este posibila si in prezent, pentru acele infractiuni la care impacarea partilor inlatura raspunderea penala (si pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate). De asemenea, e posibila medierea si cu privire la solutionarea laturii civile a unui dosar penal (in cazurile in care partea vatamata se constituie parte in procesul penal si are anumite pretentii de despagubiri).
In cazul in care partile ar alege calea medierii procesul aflat pe rolul instantei penale se va suspenda trei luni, de la data semnarii contractului de mediere.

Vezi si:

14 aug. 2013

Procedura de informare cu privire la mediere



Actualizare luna mai 2014
Sedintele de informare cu privire la mediere nu mai sunt obligatorii nici in cauzele civile si nici in cele penale.

                                                                     ***
                                                               ***       ***


Continutul articolului

  • Procedura de informare
  • Dovada participarii la sedinta de informare
  • Costul sedintei de informare
  • Litigiile in care procedura de informare e obligatorie
  • Ședința de informare privind medierea nu mai e obligatorie în penal

10 aug. 2013

Ordinul de protectie. Violenta in familie.

Cuprinsul articolului

  • Ce se intelege prin violenta in familie
  • Ce inseamna membru de familie
  • Ce se poate obtine prin ordinul de protectie si durata masurilor
  • Cine emite ordinul de protectie
  • Cine poate cere emiterea unui ordin de protectie
  • Modalitati in care pot interveni politistii
  • Pedepsirea violentei conjugale
  • Legaturi catre unele acte normative de interes in materie
Prin Legea nr. 25 din 2012 – de modificare si completare a Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie (republicata in luna mai 2012 ) – s-a introdus ordinul de protectie. Acest ordin este, practic, o hotarare judecatoreasca, un document eliberat de instanta la cererea persoanei interesate. Cererea se judeca in regim de urgenta, in camera de consiliu.

Ce se intelege prin violenta in familie (conform legii nr 217):
a) violenta verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica – impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Toate acestea trebuie dovedite de partea abuzata: cu documente medicale, cu martori, cu inregistrari.
Copiii pot reclama si ei violenta in familie. Nu vor fi admisibile probe care necesita timp indelungat deoarece procedura emiterii ordinului de protectie este una de urgenta.

Ce inseamna membru de familie
In intelesul legii, membru de familie inseamna:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt sau in drept drepturile fata de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala sau handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.

Ce se poate obtine prin ordinul de protectie si durata masurilor
Conform dispozitiilor din art. 23, Legea nr. 217/2003, persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre masurile, obligatiile sau interdictiile indicate expres de lege. Ordinul de protectie se poate emite de instanta pentru maximum 6 luni (art. 27 din Legea nr. 217/2003 republicata in 2012) – altfel ar fi incalcate drepturile si libertatile fundamentale.

Prin ordinul de protectie se poate solicita si obtine – in functie de gravitatea cazului, de dovezile aduse in sprijinul afirmatiilor:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.

Prin ordinul de protectie mai pot fi dispuse si alte masuri:
- agresorul sa suporte si contravaloarea chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala;
- obligarea agresorului sa urmeze consiliere psihologica, psihoterapie;
- recomandarea luarii unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.

Art. 8 al. (1) din CEDO: orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale.
In art. 8 al. (2) din Conventia europeana a drepturilor omului se prevede ca: este admisa ingerinta unei autoritati publice in exercitarea acestui drept daca aceasta este prevazuta de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora - ceea ce inseamna ca nu se incalca drepturile omului prin aplicarea unui ordin de protectie.

Cine emite ordinul
Competenţa de emitere a ordinului de protectie apartine judecatoriei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta victima.
Ordinul poate fi emis atunci cand exista unele demersuri judiciare cu privire la savarsirea unei fapte penale - vatamarea corporala a unui membru de familie, ca exemplu.
Ordinul poate fi emis – la cerere – si intr-o cauza civila; cand, in cazul unui proces de divort, ca exemplu, unul dintre soti e agresat verbal in mod repetat de catre celalalt sot.
De asemenea, ordinul de protectie poate fi emis – la cererea victimei - chiar daca nu exista vreun demers judiciar anterior.

Cine poate cere emiterea unui ordin de protectie
Titularul cererii de emitere a ordinului de protectie este victima. Cererea poate fi introdusa personal sau prin reprezentant legal si este scutita de taxa de timbru judiciar.
Cererea poate fi introdusa in numele victimei si de:
a) procuror;
b) reprezentantul autoritatii sau structurii competente, la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, cu atributii in materia protectiei victimelor violentei in familie;
c) reprezentantul oricaruia dintre furnizorii de servicii sociale in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie, acreditati conform legii, cu acordul victimei.
Si in cazurile a), b), c) victima poate renunta la judecarea cererii privind ordinul de protectie, iar renuntarea se face oricand, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa, si se constata prin incheiere data fara drept de apel.

Cererea de emitere a unui ordin de protectie se judeca de urgenta, in camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie. Citarea partilor se face potrivit regulilor privind citarea in cauze urgente.
Persoana care solicita ordinul de protectie poate fi asistata sau reprezentata de avocat, la cerere.
Persoana impotriva careia se solicita ordinul de protectie este obligatoriu asistata juridic.

Modalitati in care pot interveni politistii (citez din actele normative)
În cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 sunt prevăzute modalităţile prin care poliţia intervine în cazul comiterii actelor de violenţă în familie, şi anume „la sesizarea victimei, a altui membru de familie, a unei autorităţi sau din oficiu”, în alin. (3) al aceluiaşi articol stipulându-se că „lucrătorul de poliţie va anunţa imediat autoritatea competentă la nivel local, în legătură cu situaţia victimei”.
Conform Ordinului nr. 384/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie, poliţiştilor le revin următoarele atribuţii:
- monitorizarea cazurilor de violenţă în familie din sectorul sau unitatea teritorială deservită şi culegerea de informaţii despre acestea;
- întocmirea unei evidenţe separate privind cazurile de violenţăîn familieşi sesizareacompartimentelor cu atribuţii privind combaterea violenţei în familie din cadrul Direcţiilor judeţenede muncăşi protecţie socială 
- colaborarea cu medici, persoane din compartimentul combaterea violenţei în familie şi asistenţi sociali în vederea instrumentării propriu-zise a cazurilor;
- îndrumarea părţilor implicate în conflict, respectiv a agresoruluişi a victimei spre servicii sociale şi medicale de specialitate;
- colaborarea cu serviciile specializate pentru protectia copilului.

Pedepsirea violentei conjugale
Violenta conjugala se pedepseste asa cum se pedepseste orice alta violenta: plangere prealabila (la politie sau la parchet/procuror), certificat medical, martori.
Infractiunile sunt reglementate in codul penal, de la art. 180 – Lovirea si alte violente – si urmatoarele (mai grave, in functie de numarul de ingrijiri medicale, in functie de eventuale schilodiri).

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In cazul faptelor prevazute la alin. 1.1 si 2.1 (n.m. asupra membrilor de familie) actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, producandu-si efectele si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.

Legaturi catre unele acte normative
Textul integral al Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, republicata in Mai 2012
Link ordinul de protectie – aspecte teoretice si link spre model cerere pentru ordinul de protectie:

6 iul. 2013

Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat

Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii.

Adagiu latin ce exprima regula de interpretare logica a legii civile conform careia orice norma juridica trebuie astfel interpretata incat sa se identifice posibilitatea aplicarii ei, iar nu sa se motiveze imposibilitatea aplicarii ei.

Astfel, in Codul civil 2011, art 1268 – interpretarea clauzelor indoielnice – la al. 3 se dispune:
Clauzele se interpretează in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela îi care nu ar putea produce niciunul.
In vechiul cod civil, art. 978 C. civ. prevedea ca, atunci cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, nu in acela ce n-ar putea produce vreunul.

Codul civil roman consacra aceasta regula de interpretare numai pentru a fi aplicata conventiilor, dar pentru identitate de ratiune doctrina juridica a extins-o si cu privire la interpretarea legii civile.

De lege lata, aceasta regula de interpretare fundamenteaza principiul aplicarii imediate a legii civile noi.



2 iul. 2013

Ajutor public judiciar - model de cerere

Conform Art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008 ajutorul public judiciar in materie civila se poate acorda in urmatoarele forme:
a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat;
b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;
c) plata onorariului executorului judecătoresc;
d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.

Astfel, in cerere, la motivele “in fapt” pentru care se solicita ajutorul judiciar se va nota forma raportata la cazul in discutie: plata onorariu, scutiri, reduceri etc, conform art. 6 scris mai sus.

Model de cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar

Asistenta juridica gratuita in materie civila

Cuprinsul articolului:
  • Dispozitiile legale care reglementeaza asistenta judiciara gratuita:
  • Ce inseamna asistenta judiciara gratuita
  • Cine beneficiază de asistenta judiciara gratuita si in ce conditii
  • Ce se intelege prin venituri nete
  • Ce se intelege prin membru de familie
  • Procedura cererii de asistenta judiciara gratuita

Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, in conditiile Ordonantei de Urgenta nr. 51/2008, privind acordarea ajutorului public judiciar ]n materie civila, orice persoana fizica, in situatia in care nu poate face fata cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implica obtinerea unor consultatii juridice in vederea apararii unui drept sau interes legitim in justitie, fara a pune in pericol intretinerea sa ori a familiei sale.

Ajutorul public judiciar s-a dorit o facilitate pentru accesul liber la justitie si al celor cu posibilitati financiare reduse.

Noile taxe judiciare de timbru - OUG nr 80 din iunie 2013

In Monitorul Oficial Partea I nr. 392/29.06.2013 a fost publicata OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. 
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar sunt abrogate.
Este reformat intreg sistemul taxelor judiciare de timbru. Actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa ICCJ sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevazute in prezenta ordonanta de urgenta. 

Cateva exemple, pentru comparatie:
O cerere de divort va costa intre 50 si 200 lei, in conditiile in care, pana acum, cel mai mare tarif a fost de 39 lei.  
Art. 15 - Taxele judiciare de timbru pentru unele actiuni si cereri referitoare la raporturile de familie sunt urmatoarele: 
a) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. a) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Codul civil - 200 lei; 
b) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. b) si c) din Codul civil - 100 lei; 
c) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. d) din Codul civil - 50 lei; 
d) cererea privind acordarea despagubirilor sau pentru stabilirea prestatiei compensatorii - 50 lei; 
e) pentru cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divort si care au ca obiect stabilirea locuintei copilului, exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, dreptul parintelui sau al altor persoane decat parintii de a avea legaturi personale cu copilul, locuinta familiei - 20 lei fiecare cerere; 
f) orice alta cerere neevaluabila in bani - 20 lei, daca nu sunt scutite, potrivit legii, de taxa de timbru. 

1 iul. 2013

Locutiunea - aspecte generale

Locuțiunea este un grup fix, neanalizabil din punct de vedere sintactic, care se caracterizează printr-un sens global unitar şi care se comportă ca o singură parte de vorbire. În limba română există locuţiuni aproape pentru toate părţile de vorbire. Ele se clasifică după clasa morfologică ale cărei caracteristici le preiau. Se întâlnesc următoarele feluri de locuţiuni: locuţiuni substantivale, locuţiuni adjectivale, locuţiuni pronominale, locuţiuni verbale, locuţiuni adverbiale, locuţiuni prepoziţionale, locuţiuni conjuncţionale şi locuţiuni interjecţionale.
Trăsătura formală care deosebeşte în principal locuţiunile de cuvintele propriu-zise, simple, este structura lor, având în vedere că primele sunt alcătuite din cel puţin două unităţi lexicale.
Mai pe scurt: Locuțiunea este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.
În afara contextului gramatical, o locuțiune (numită și sintagmă) care poate desemna un grup de cuvinte cu un înțeles unic, la baza căruia se află adesea o figură de stil. Față de locuțiunea gramaticală, însă, aceste alăturări de cuvinte nu îndeplinesc o funcție unică în frază, deci componentele trebuiesc analizate separat. Exemple de locuțiuni: ”monstru sacru”, ”de la oul Ledei”, “a înalbi un arab” (cf. Harap Alb), ”Cortina de Fier” ș.a.

Argumentele in logica juridica

Un argument (din latină argumentum ”mijloc de dovadă“) este o afirmație sau o serie de afirmații (premise), care este utilizată pentru a motiva o altă afirmație, de exemplu o concluzie (sau o teză). Afirmarea agrumentelor pentru a apăra o teză se numește argumentare.
Derivarea corectă din punct de vedere logic a unei afirmații din alte afirmații sau argumente (adevărate) se numește dovadă.

Dupa sursa lor, argumentele pot fi probatorii și legale.
Argumentele probatorii sunt informațiile pe care subiectul  le poate extrage din mijloacele de probă prevăzute de lege. Mijloacele de probă poartă prin conținutul lor informții care pot fi complete incomplete (importante sau mai puțin impotante) despre faptele juridice în sens larg.
Întemeierea introductivă a argumentelor probatorii are loc prin următoarele metode
- concordanța informațiilor;
- diferența între informații;
- concordanta si diferența dintre informații.

30 iun. 2013

Elemente de drept roman

Cuprinsul articolului:
  • Structura legii
  • Clasificarea legii după sancţiuni
  • Procedee de soluţionare pe cale administrativa a unor litigii de către pretor
  • Tutela. Procedee de administrare a tutelei
  • Elementele posesiunii
  • Clasificarea bunurilor
  • Succesiunea


Structura legii:
praescriptio - conţine numele şi titlurile autorului legii, ziua şi locul votării, tribul care a votat primul;
rogatio - e textul propriu-zis al legii;
sanctio - cuprinde sancţiunile negative pe care le va suporta cel care încalcă legea.

27 iun. 2013

Singuratatea

Singuratatea ar putea fi definita ca fiind starea celui care traieste singur, dar care ar dori compania altora. Termenul se poate referi si la momentele in care cineva se retrage in mod voit in singuratate – din motive diverse, cu un scop anume. Sentimentul poate fi resimtit chiar si in mijlocul prietenilor sau in mijlocul familiei – cand persoana pe care o doresti acolo lipseste cu desavarsire si asa va ramane…
Sentimentul singuratatii poate fi unul foarte dureros… resimtit chiar si de acei oameni care au senzatia ca nu sunt deloc singuri.
Bineinteles, singuratatea ii afecteaza serios pe aceia care se plictisesc cu propria persoana.

In aglomerarile urbane poate exista impresia ca nu esti singur – traim unii langa altii si tot mai multi cad victima singuratatii pentru ca modul de viata ii impiedica pe multi si sa-si cunoasca vecinii. La locul de munca – mai ales in companiile mari – se naste sentimentul de incompetenta si singuratate in randul angajatilor – indiferent de functia lor. Presiunile si stresul – concurenta – sunt permanente. Oamenii, in loc sa-si vorbeasca, aleg – din ce in ce mai mult - sa-si trimita e-mail-uri si sms-uri; abilitatile de comunicare sunt pe cale de disparitie (se afirma in ziarul australian The Sunday Telegraph). Cand faci din ce in ce mai putine eforturi sa-ti intalnesti prietenii, rudele si preferi e-mail-ul sau sms-ul risti sa ajungi din ce in ce mai singur.

Singuratatea ajunge sa ii apese pe cei care isi pierd locul de munca, pe aceia care pierd partenerul de viata, un parinte si chiar un copil – care, la fel ca si moartea partenerului conjugal, lasa un gol urias, dand nastere unor sentimente de inutilitate care-i ravasesc pe cei in cauza. Divortul, separarea sau negasirea unui partener potrivit conduc tot spre singuratate.

Divortul poate da nastere la sentimente de singuratate si de esec – pentru acela care s-a gasit in situatia de a fi abandonat de partener – din motive diverse. In cazul unui divort cei care sufera cel mai mult sunt copiii – si se pare ca intr-o masura mult mai mare decat s-a crezut iar acesti copii sunt mai expusi riscului de a se simti singuri cand devin adulti. Nici parintii fara partener nu sunt imuni la sentimentele de singuratate pentru ca nu le este tocmai usor sa aduca langa copil o persoana straina acestuia. Celibatarii incearca si ei sentimentul singuratatii si se amagesc cu aventuri de scurta durata despre care stiu de la inceput ca nu le vor aduce linistea sufletului. Cei care raman intr-o legatura conjugala care nu mai are farmec pentru nici unul au si ei o viata destul de grea: nu pot pleca sau nu vor sa plece dar nici partenerul nu li se mai pare potrivit, dar raman "legati" in virtutea unei "traditii", fiind – altfel spus - singuri.
Tinerii nu sunt nici ei scutiti de sentimentul singuratatii. Multi aleg sa se destinda singuri: stau la TV, joaca jocuri video, petrec ore in sir in fatza calculatorului – activitate pe care o practica si foarte multi adulti, interactionand in spatiul virtual si avand impresia ca nu mai sunt singuri, dar cand computerul este inchis ei sunt singuri – si e destul de penibil pentru un adult sa se trezeasca dimineata cu emotia: "oare cine mi-a scris azi?" "oare cine a mai raspuns anuntului pe care l-am dat?" Multi adulti – in general cei cu satisfactii marunte in viata personala si profesionala – se agata de o comunitate virtuala si isi imagineaza – de fapt chiar traiesc, real – sentimentul ca sunt “cineva”, ca sunt ascultati, ca are valoare persoana lor.
Persoanele varstnice se simt adesea singure, chiar si atunci cand rudele nu ii ocolesc; rudele si prietenii – cati au mai ramas – vin din cand in cand in vizita. Dar ce se intampla in restul timpului, cand zile sau saptamani nimeni nu le trece pragul?

Exista vreo solutie la aceasta problema ce pare sa ia amploare in societatea de azi? Teoretic poate fi destul de simplu dar practica mi-a dovedit ca nu e chiar asa… Prea putini oameni pot ajunge – cu adevarat – la sufletul altor oameni… Aici, cred, e problema – cam prea mult spus "problema"?

Ideea de a scrie despre singuratate a venit odata cu moartea unei batrane – gasita in casa dupa aproape o luna de zile, desi comunica zilnic cu diversi vecini… nimeni nu s-a gandit ca i s-ar fi putut intampla ceva… Poate n-a murit in prima zi in care nu a fost vazuta; poate ar fi putut fi salvata daca cineva intra… la timp… Doar poate… 

24 iun. 2013

Cerere de amanare a judecatii pentru imposibilitatea prezentarii la proces

Cuprinsul articolului
  • Aspecte teoretice
  • Model de cerere
In cursul judecarii procesului civil, oricare dintre parti are dreptul sa solicite acordarea unui (nou) termen, in masura in care nu se poate prezenta si nu isi poate formula apararile in instanta, conform cu aplicarea principiilor contradictorialitatii si al dreptului la aparare. Asadar, dreptul partilor de a cere amanarea pe motivul imposibilitatii prezentarii la proces are ca temei legal principiile fundamentale ale dreptului procesual civil: contradictorialitatea si dreptul la aparare, consacrate prin dispozitiile art. 14 si, respectiv, art. 13 cod procedura civila nou.

Pentru ca instanta sa se poata pronunta asupra cererii de amanare, actiunea sau calea de atac exercitata trebuie să fie timbrata conform legii - in caz contrar, instanta se va pronunta pe exceptia netimbrarii, care primeaza in solutionarea cauzei. Numai in masura in care se demonstreaza ca, la data primirii citatiei prin care partea este instiintata de obligativitatea platii taxei de timbru, partea era in imposibilitate de se conforma acestei obligatii legale, de pilda fiind internata in spital, s-ar justifica incuviintarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare, chiar daca cererea nu este legal timbrata.

23 iun. 2013

Cerere de amanare a judecatii pentru lipsa de aparare

Amanarea judecatii pentru angajare avocat


Cuprinsul articolului:
  • Aspecte teoretice
  • Model cerere
Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil este cel al dreptului la aparare (art. 13 din noul cod de procedura civila): ambele parti (reclamantul, paratul) trebuie sa aiba posibilitatea de a lua cunostinta de actele dosarului, de a propune probe in aparare, de a pune in discutie pretentiile partii adverse si de a apela la serviciile unui aparator calificat (avocat, consilier juridic).

Partile au posibilitatea, in virtutea dispozitiilor art. 222 cod procedura civila nou (156 cod proc. civ. vechi), sa solicite un singur termen pentru lipsa de aparare, insa solicitarea adresata instantei trebuie sa fie temeinic motivata. Instanta nu este obligata sa acorde in orice imprejurare un nou termen de judecata, acordarea acestuia fiind o simpla facultate acordata de lege. Instanta este indreptatita sa refuze admiterea cererii atunci cand considera ca se urmareste doar tergiversarea judecatii.
Oricare dintre parti poate solicita un termen pentru lipsa de aparare.
Cererea se depune la instanta la care se desfasoara procesul.

22 iun. 2013

Divortul din culpa

Art. 39 din Legea 71 privind punerea in aplicare a noului Cod Civil:
(1) Dispozitiile Codului civil privind divortul se aplica fara a se deosebi intre casatoriile incheiate inainte sau dupa intrarea sa in vigoare.
(2) Divortul pronuntat anterior intrarii in vigoare a Codului civil produce efectele stabilite de legea in vigoare la data cand s-a pronuntat hotararea ramasa irevocabila.



Divortul din culpa este pronuntat atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila - art. 373 lit. b). Instanta poate pronunta divortul din culpa exclusiva sau, cand probele din dosar conduc in aceasta directie, din culpa comuna.
Daca sotul reclamant decedeaza in timpul procesului, mostenitorii sai pot continua actiunea de divort.
Actiunea continuata de mostenitori este admisa numai daca instanta constata culpa exclusiva a sotului parat.

Motive (temeinice) pentru divort (cu titlu de exemplu): parasirea nejustificata a domiciliului conjugal imputata paratului; adulterul; violenta (fizica si / sau verbala); incompatibilitatea fiziologica; boala incurabila a unuia dintre soti ascunsa celuilalt sot la incheierea casatoriei; lipsa nejustificata a consimtamantului la raportul sexual; pedeapsa privativa de libertate a unuia dintre soti; destramarea vietii de familie din cauza unor manifestări imorale; separatia in fapt imputabila paratului.

Taxe majorate pentru justitie

Actualizare in 2 iulie 2013
OUG nr. 80 privind taxele judiciare de timbru a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 392/29.06.2013 - Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar sunt abrogate.
Mai multe informatii aici: noile taxe judiciare de timbru


Un nou proiect, care va deveni, probabil, ordonanta de urgenta, ii pandeste pe romanii care vor avea probleme juridice. Proiectul se refera la taxele de timbru, care vor fi majorate, unele chiar si pana la de 25 de ori si va fi eliminat timbrul judiciar.

Exemple
Suma de plata va creste:
- de la 39 lei la 200 lei pentru cererea de divort intemeiata pe dispozitiile articolului 373 lit. a) cod civil = divort prin acord;
- de la 39 lei la 100 lei pentru cererea de divort intemeiata pe dispozitiile art. 373 lit. b) = divort atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila si lit. c) = la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani; ce taxa va fi in cazul divortului prevazut la lit. d) =  la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei nu scrie, dar o fi vreuna);
- de la 39 lei la 100 lei pentru actiunile formulate in domeniul dreptului de autor si de inventator;
- de la 10 lei la 50 lei pentru cererile de suspendare a executarii silite.

20 iun. 2013

Divortul pe cale notariala

Cuprinsul articolului:

I. Notarul public competent sa solutioneze cererea
II. Actele necesare pentru divortul la notar
III. Conditiile care trebuie indeplinite pentru divortul la notar
IV. Procedura de divort cand exista copii minori
V. Obligatia de intretinere si conditiile in care poate fi modificata
VI. Dispozitiile din codul civil cu privire la desfacerea casatoriei prin acordul sotilor, pe cale administrativa sau prin procedura noariala

In baza art.375 cod civil din anul 2011, notarul public e abilitat sa constate desfacerea casatoriei prin acordul sotilor si sa le elibereze certificatul de divort, indiferent daca au sau nu copii minori nascuti din casatorie, din afara acesteia sau adoptati.

Nota: Cand nu exista copii minori, procedura de divort la notar si conditiile sunt aceleasi, mai putin - evident - chestiunile care se refera la minori.
Ofiterul de stare civila poate indeplini procedura de divort prin acordul sotilor cand nu exista copii minori - conditiile sunt aceleasi.

I. Competenta
Notarul public de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea casatoriei prin acord, eliberand un certificat de divort. Se poate divorta atat la un birou notarial din localitatea unde a fost incheiata casatoria, cat si la notariatul unde se afla domiciliul comun al sotilor la momentul formularii cererii de divort. Prin ultima locuinta comuna se intelege locuinta in care au convietuit sotii. Dovada ultimei locuinte comune se poate face, dupa caz:
- cu actele de identitate ale sotilor, din care rezulta domiciliul comun sau resedinta lor comuna, sau, daca nu se poate face dovada in acest fel,
- prin declaratie pe propria raspundere, autentica, a fiecaruia dintre soti, din care sa rezulte care a fost ultima locuinta comuna a acestora.
In ceea ce priveste municipiul Bucuresti, sotii se pot adresa oricarui birou notarial care isi exercita activitatea in circumscriptia Tribunalului Bucuresti, indiferent de sector.

II. Acte necesare pentru divort cand sotii au copii minori:
- certificatul de casatorie;
- certificatele de nastere ale sotilor;
- certificatele de nastere ale copiilor minori;
- cartile de identitate ale sotilor;
- raportul de ancheta psihosociala cand sunt copii minori.

In procedura divortului cu copii minori se incheie, separat de certificatul de divort, si o conventie intre parinti, prin care se stabilesc chestiuni precum numele de familie pe care il va purta fiecare sot dupa divort, exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei copilului minor. Numele copiilor va fi cel inscris in certificatele de nastere.

III. Sotii trebuie sa se inteleaga asupra mai multor aspecte (conditii de indeplinit):
- vor hotari numele de familie pe care sa il poarte fiecare dupa divort;
- exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti (in comun);
stabilirea locuintei copilului minor dupa divort (conform art 400 cod civil - copilul poate locui doar  la unul dintre parinti);
- modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copiii minori;
stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

In vederea verificarii indeplinirii conditiei cu privire la exercitarea in comun a autoritatii parintesti se va realiza si un raport de ancheta psihosocială (de catre autoritatea tutelara). Daca din acest raport rezulta ca acordul sotilor privind exercitarea in comun a autoritatii parintesti sau cel privind stabilirea locuintei copiilor nu este in interesul copilului, notarul public va inceta derularea procedurii si va indruma sotii sa se adreseze instantei de judecata. Notarul procedeaza astfel deoarece, fiind vorba de interesul copilului, orice aspecte care ar putea aduce prejudicii acestor interese trebuie aduse la cunostinta instantei de tutela si familie, singura competenta sa decida cu privire la aceste probleme.

Conditiile enumerate mai sus trebuie indeplinite cumulativ.
Pentru constatarea acordului asupra aspectelor mentionate mai sus, notarul public va autentifica conventia sotilor, care va fi mentionata in certificatul de divort.

Daca sotii nu se inteleg asupra numelui de familie, asupra modului in care isi vor exercita autoritatea parinteasca, precum si in orice alte situatii in care cei doi soti nu se inteleg, notarul public va emite o dispozitie de respingere a divortului si ii va îndruma sa se adreseze instantei judecatoresti.

Observatie: Conventia dintre parinti (privind copiii lor minori) se taxeaza separat.

IV. Procedura de divort
a). Sotii depun impreună cererea de divort la notarul public. Prin exceptie, cererea de divort se poate depune si prin mandatar cu procura speciala autentica. Unul dintre soti, mandatat de celalalt, se poate prezenta singur pentru depunerea actelor in vederea desfacerii casatoriei.
La eliberarea certificatului de divort este necesara prezenta ambilor soti.

b). Dupa ce notarul constata ca a fost legal investit, acorda un termen de reflectie de 30 de zile i solicita indeplinirea formalitatilor necesare in legatura cu minorul, respectiv efectuarea anchetei psihosociale si audierea minorului in conditiile art. 264 cod civil, prin care se dispune (copiez din cod):
(1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.
(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.
(3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată.
(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta şi cu gradul său de maturitate.
(5) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului, în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la desemnarea de către instanţă a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile.

c). La audiere, minorul va fi insotit de ambii parinti si va fi audiat in prezenta ambilor parinti; semneaza alaturi de parintii sai declaratia consemnata de notarul public.

d). La expirarea termenului de 30 de zile sotii se prezinta la notarul public. Daca staruie in cererea de divort si indeplinesc si celelalte conditii aratate mai sus, notarul public emite certificatul de divort fara sa faca mentiune in acesta de culpa vreunuia dintre soti.
Notarul va constata daca:
- sunt prezenti ambii soti, personal;
- sotii staruie in cererea de desfacere a casatoriei;
- sunt de acord cu numele pe care il vor purta dupa finalizarea procedurii;
- sotii isi mentin celelalte declaratii date cu ocazia depunerii cererii;
- sotii isi pot exprima consimtamantul liber si neviciat;
- niciunul dintre soti nu este pus sub interdictie.
Daca notarul constata ca vreuna dintre conditii nu e indeplinita se va proceda la intocmirea incheierii de respingere a cererii si sotii vor fi indrumati catre instanta de judecata.
Daca toate conditiile sunt indeplinite cumulativ se va proceda la intocmirea incheierii de admitere a cererii, incheiere prin care se va constata desfacerea casatoriei si se dispune eliberarea certificatului de divort.
Incheierea de admitere a cererii va fi semnata de ambii soti, de notarul public si, dupa caz, de interpret.
Redactarea si semnarea incheierii finale de catre toate partile, obtinerea numarului de certificat si redactarea/eliberarea lui au loc in aceeasi zi, adica la termenul acordat pentru desfacerea casatoriei.

Termenul pe care notarul il acorda in procedura de divort nu va putea fi mai scurt de 30 de zile calendaristice. De asemenea, acest termen nu va putea fi nici prelungit prin acordarea unui nou termen. Totusi, la acordarea termenului notarul public poate avea in vedere si disponibilitatea sotilor de a fi prezenti la data pe care urmeaza sa o fixeze, caz in care va putea, daca unul din soti solicita si celalalt este de acord sau ambii solicita, sa acorde un termen mai mare de 30 de zile. Notarul public fixeaza un singur termen pe care il va aduce la cunostinţa sotilor verbal, precizandu-le data (ziua, luna, anul) si ora la care acestia trebuie sa se prezinte personal la biroul notarial. 
De asemenea, termenul de 30 de zile se poate prelungi daca acesta se implineste intr-o zi in care biroul notarial, din motive justificate, nu functioneaza. In acest caz termenul se va prelungi pana in prima zi lucratoare.
Cele 30 de zile se calculeaza conform dispozitiilor art. 181 si urmatoarele, conform noului cod de procedura civila (art. 101 si urmatoarele din vechiul cod de procedura civila) in materia calcului termenelor procedurale.
Pe scurt: termenul de 30 de zile se poate prelungi in anumite conditii, insa niciodata nu va putea fi mai scurt.

f). Daca pana la termenul fixat nu i s-a comunicat biroului notarial raportul de ancheta psihosociala (necesar incazul divortului cand sunt si copii minori) si, din motive intemeiate, nu s-a putut audia minorul, sotii pot solicita acordarea unuia sau mai multor termene pentru indeplinirea conditiilor. Deci, incheierile prin care se acorda un alt termen pot fi motivate doar prin lipsa anchetei psihosociale si/sau imposibilitatea audierii minorului.
Procedurile care se vor indeplini in cadrul divortului cu minori se vor desfasura in prezenta ambilor soti.

V. Obligatia de intretinere si conditiile in care poate fi modificata
Modificarea conventiei initiale privind modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si copil si stabilirea contributiei la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregătire profesionala ale minorului se poate face printr-o conventie autentica, numai cu respectarea conditiilor cerute pentru prima convenţie. Va fi întocmit un nou raport de ancheta psihosociala, notarul va audia din nou minorul si va constata acordul parintilor.
Notarul public competent sa instrumenteze conventia prin care se modifica acordul parintilor este cel care a autentificat conventia initiala si a eliberat certificatul de divort.

Dupa stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala ale copilului si desfacerea casatoriei prin emiterea certificatului de divort, notarul public poate, in baza acordului fostilor soti-parinti ai minorului, sa modifice cuantumul obligatiei de intretinere care a fost stabilita initial.
Criteriile de stabilire a pensiei de intretinere sunt reglementate de dispozitiile din art. 529–533 din noul Cod civil, astfel:
- când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la 1/4 din venitul său lunar net pentru un copil, 1/3 pentru 2 copii şi 1/2 pentru 3 sau mai mulţi copii;
- cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat;
- obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională;
- dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani;
- pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere;
- dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei;
- pensia de întreţinere se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite de părţi [...]

**
VI. Dispozitiile din codul civil cu privire la desfacerea casatoriei prin acordul sotilor, pe cale administrativa sau prin procedura notariala:
Citez din codul civil:
Art. 375  Condiţii
(1) Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.
(2) Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5).
(3) Dispoziţiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 376  Procedura
(1) Cererea de divorţ se depune de soţi împreună. Ofiţerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea şi le acordă un termen de reflecţie de 30 de zile.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică.
(3) La expirarea acestui termen, soţii se prezintă personal, iar ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat.
(4) Dacă soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.
(5) Dispoziţiile art. 383 alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător. Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată, potrivit prevederilor art. 374.
(6) Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.
Art. 377  Menţiunea în actul de căsătorie
(1) Când cererea de divorţ este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, ofiţerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorţ, face cuvenita menţiune în actul de căsătorie.
(2) În cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială soţii au avut ultima locuinţă comună, ofiţerul de stare civilă emite certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.
(3) În cazul constatării divorţului de către notarul public, acesta emite certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.
Art. 378  Refuzul ofiţerului de stare civilă sau notarului public
(1) Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 375, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorţ.
(2) Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.
(3) Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiţerului de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ, oricare dintre soţi se poate adresa, pe cale separată, instanţei competente.

Vezi si:
Divortul din culpa
Divortul prin acord, fara partaj, cand sunt minori in cauza