Informații privind cererea de chemare în judecată

Din 15.02.2013, data intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă (NCPC), hotărârile judecătorești nu vor mai fi investite cu formulă executorie de judecătorie:

Art. 665, alin.7 din noul Cod de Procedură Civilă: În partea finală a încheierii de încuviițare a executării silite va fi adăugată formula executorie [...]

Art. 5 din Legea 76/2012: Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie.

Art. 194 NCPC - Cuprinsul cererii de chemare în judecată

a). numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. Cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi al pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant;

b). numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător (adresa electronică, nr. telefon, fax etc.);

Clasificarea contractelor

Noul Cod civil cuprinde o oarecare reglementare privind clasificarea contractelor: Sectiunea a 2-a, Titlul II, Cartea a V-a - "Despre obligatii”

Criteriile de clasificare  si categoriile de contracte rezulta din dispozitiile art. 1171-1177.

Prin noul cod civil se introduce notiunea de contract-cadru (art 1176)

Dupa modul in care se echivaleaza prestatia unei parti

Cu titlu oneros - contractul prin care partea care procură celeilalte părţi un anumit folos, urmăreşte, în schimb, să obţină un alt folos patrimonial mai mult sau mai puţin echivalent.

Exemple: de vânzare-cumpărare, de locaţiune, de arendare, de tranzacţie, de rentă viageră (poate fi şi cu titlu gratuit, dar ar fi o liberalitate, nu ar mai avea caracter aleatoriu), de întreţinere (poate fi şi gratuit), de asigurare, de consignaţie, de comision, de transport, de antrepriză; sechestrul (poate fi şi gratuit - dacă părţile au convenit; sechestrul judiciar e variantă a depozitului), contractul de depozit poate fi şi oneros (în principiu e gratuit), contractul de mandat poate fi şi oneros (în principiu e gratuit), contractul de împrumut de consumaţie - mutuum - poate fi şi oneros (în principiu, e gratuit).