Camera preliminara si neconstitutionalitatea unor dispozitii din codul de procedura penala (I)

La nici trei luni de la intrarea in vigoare a noilor coduri, in conferinta “Noile Coduri penale - de la lege la practica”, organizata Baroul Valcea, in colaborare cu Baroul Olt si Baroul Gorj, judecatorul Mihail Udroiu si-a inceput discursul printr-o comparatie intre “teoria lebedelor negre” si Noul Cod de procedura penala, concluzionand ca viciile imprevizibile din NCPP care vor fi descoperite pe parcurs, vor necesita rapid o interpretare avizata pentru a se evita aplicarea incorecta a legii dar si pentru a se asigura drepturile procesuale ale persoanelor implicate in procesele penale. In acest context, motivul aparitiei “lebedelor negre” in NCPP poate fi dat si de faptul ca Noul Cod penal a ajuns sa nu mai corespunda cu proiectul Noului Cod de procedura penala, desi au fost create corelativ, din cauza interventiei din partea Comisiei parlamentare asupra NCP dar si a legii de punere in aplicare.

La aceasta data codurile au suferit destule modificari si a fost necesar si cate un recurs in interesul legii deoarece instantele aveau o practica neunitara in unele cazuri.

Teoria lebedelor negre vizeaza in esenta descoperirea aspectelor imprevizibile care produc efecte extreme si care ulterior conduc la o previzibilitatea retroactiva.

Procedura camerei preliminare este una introdusa prin codul de procedura penala in vigoare din februarie 2014.

Camera preliminara reprezinta o etapa procesuala preliminara judecatii, in cadrul careia judecatorul special desemnat in aceasta funcie si potrivit competentei instantei verifica legalitatea sesizarii instantei, precum si a administrării probelor ori a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala (G. Antoniu, C. Bulai , Dictionar de drept penal si procedura penala, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2011, pag. 110).

Judecatorul Udroiu (in cadrul conferintei amintite) arata ca desi NCPP introduce doua categorii noi de judecatori, judecatorul de drepturi si libertati (art 53 c.p.p.) si judecatorul de camera preliminara (art. 54 c.p.p.), in realitate, insa, puterea procurorului e mai mare. Dupa camera preliminara rolul procurorului de sedinta scade in mod semnificativ, iar dezbaterea este concentrata daca actiunea parchetului este sau nu temeinica.

Decizia Curtii Constitutionale (CC) prin care au fost declarate neconstitutionale unele prevederi referitoare la camera preliminara din Noul Cod de Procedura Penala si motivarea acesteia au fost publicate un Monitorul Oficial, in data de 5 decembrie 2014.

CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de [...] in Dosarul nr. 325/43/2013 al Tribunalului Harghita - Sectia penala Judecatorul de camera preliminara si constata ca dispozitiile art. 344 al. 4) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

2. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori in aceleasi dosare ale acelorasi instante si constata ca solutia legislativa cuprinsa in art. 345 alin. (1) si in art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta ”fara participarea procurorului si a inculpatului”, este neconstitutionala.

3. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori in aceleasi dosare ale acelorasi instante si constata ca dispozitiile art. 347 alin. (3) din Codul de procedura penala raportate la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din acelasi cod sunt neconstitutionale.

4. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori in aceleasi dosare ale acelorasi instante si constata ca dispozitiile art. 345 alin. (2) si (3) si art. 347 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta din data de 11 noiembrie 2014.

Vezi Partea I, Partea a II-a, Partea a III-a, Partea a IV-a, Partea a V-a, Partea a VI-a, 

Art. 341 Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara. Camera preliminara (II)

Art. 341 - Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara

(1) Dupa inregistrarea plangerii la instanta competenta, aceasta se trimite in aceeasi zi judecatorului de camera preliminara. Plangerea gresit indreptata se trimite pe cale administrativa organului judiciar competent.

(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare, care este comunicat, impreuna cu un exemplar al plangerii, procurorului si partilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii. Petentului i se va comunica termenul de solutionare. Persoana care a avut in cauza calitatea de inculpat poate formula cereri si ridica exceptii si cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale.

(3) Procurorul, in termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2), transmite judecatorului de camera preliminara dosarul cauzei.

(4) In situatia in care plangerea a fost depusa la procuror, acesta o va inainta, impreuna cu dosarul cauzei, instantei competente.

(5) Judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor.

(6) In cauzele in care nu s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara poate dispune una dintre urmatoarele solutii:

a) respinge plangerea, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata;

b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a incepe sau pentru a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune in miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;

c) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plangerea.

(7) In cauzele in care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara:

1. respinge plangerea ca tardiva sau inadmisibila;

2. verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii si:

a) respinge plangerea ca nefondata;

b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmarirea penala;

c) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune inceperea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala, cand probele legal administrate sunt suficiente, trimitand dosarul spre repartizare aleatorie;

d) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plangerea.

(8) Incheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (6) si la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) si d) este definitiva.

(9) In cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), in termen de 3 zile de la comunicarea incheierii, procurorul si inculpatul pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila.

(10) Contestatia se depune la judecatorul care a solutionat plangerea si se inainteaza spre solutionare judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara ori, cand instanta sesizata cu plangere este Inalta Curte de Casatie si Justitie, completului competent potrivit legii, care se pronunta prin incheiere motivata, fara participarea procurorului si a inculpatului, putand dispune una dintre urmatoarele solutii:

a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata si mentine dispozitia de incepere a judecatii;

b) admite contestatia, desfiinteaza incheierea si rejudeca plangerea potrivit alin. (7) pct. 2, daca exceptiile cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale au fost gresit solutionate.

(11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute in vedere la judecarea in fond a cauzei.

Obs. Dreptul de acces la judecator se formeaza pe calea plangerii, intr-un termen de trei zile de la comunicarea ordonantei, procedura este necontradictorie, este in camera de consiliu si este definitiva.

Vezi Partea I, Partea a II-a, Partea a III-a, Partea a IV-a, Partea a V-a, Partea a VI-a

Obiectul si durata procedurii in camera preliminara. Camera preliminara (III)

Art. 342 - Obiectul procedurii in camera preliminara

Obiectul procedurii camerei preliminare il constituie verificarea, dupa trimiterea in judecata, a competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala.

Obs. Principiul caracterului preponderent scris in faza camerei preliminare este un principiu cu doua taisuri, afirma judecatorul Udroiu in conferinta mentionata. Un principiu in care daca sunt hartiile bine facute in cursul urmaririi penale si judecatorul nu vede dincolo de hartii lucrurile se pot complica (pentru inculpat, evident).

Judecatorul de camera preliminara, potrivit art. 342 c.p.p., isi va exercita atributiile dupa trimiterea in judecata a inculpatului, rechizitoriul constituind (potrivit art. 329 din acelasi act normativ) actul de sesizare a instantei de judecata. Din aceasta perspectiva, Curtea Constitutionala apreciaza ca trebuie stabilit in ce masura principiile invocate de autorii exceptiei sunt incidente in aceasta faza procesuala.

Art. 343 - Durata procedurii in camera preliminara

Durata procedurii in camera preliminara este de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii cauzei la instanta.

Altfel spus: 60 de zile de plimbat hartii.

Vezi Partea I, Partea a II-a, Partea a III-a, Partea a IV-a, Partea a V-a, Partea a VI-a

Camera preliminara (IV). Art. 344 Masurile premergatoare

Art. 344 - Masurile premergatoare

(1) Dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, dosarul se repartizeaza aleatoriu judecatorului de camera preliminara.

(2) Copia certificata a rechizitoriului si, dupa caz, traducerea autorizata a acestuia se comunica inculpatului la locul de detinere ori, dupa caz, la adresa unde locuieste sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedura, aducandu-i-se totodata la cunostinta obiectul procedurii in camera preliminara, dreptul de a-si angaja un aparator si termenul in care, de la data comunicarii, poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Termenul este stabilit de catre judecatorul de camera preliminara, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(3) In cazurile prevazute de art. 90, judecatorul de camera preliminara ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu si stabileste, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, termenul in care acesta poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(4) La expirarea termenelor prevazute la alin. (2) si (3), judecatorul de camera preliminara comunica cererile si exceptiile formulate de catre inculpat ori exceptiile ridicate din oficiu parchetului, care poate raspunde in scris, in termen de 10 zile de la comunicare.

Obs. Pierderea momentelor din cursul urmaririi penale precum si neinvocarea nulitatilor active sau a aspectelor de nelegalitate si netemeinicie conduc la o situatie ca in cursul judecatii, dupa ce cauza trece de camera preliminara, aceste aspecte sa nu mai poata fi reiterate niciodata.

In ce priveste camera preliminara, judecatorul Udroiu apreciaza ca asistenta juridica este obligatorie in camera preliminara. Dispozitiile art. 344 alin. 3) preved ca in conditiile in care sunt indeplinite dispozitiile prevazute de art. 90 alin. 1) din c.p.p. judecatorul va dispune desemnarea unui avocat din oficiu. Chiar daca in mod nefericit art. 90 alin. 1) face referire la infractiunile pentru care legea prevede in cursul judecatii pedeapsa mai mare de 5 ani, fiind dispozitia corelativa de la art. 344, judecatorul Udroiu interpreteaza ca asistenta juridica este obligatorie cand legea prevede pedeapsa mai mare de 5 ani. Cand o prevede? In foarte putine cazuri.

Codul spune ca se face o comunicare intr-un termen si ca judecatorul stabileste un termen care nu poate fi mai putin de 20 de zile in care sa se formuleze cereri si exceptii. Termenul de cel putin 20 de zile, poate sa fie 30 sau 40, e un termen judiciar. Problema de baza care s-a intalnit in practica judiciara, si nu in biblioteca, este ca legea spune ca judecatorul de drepturi si libertati dupa ce primeste exceptiile trimite procurorului, care are un termen de zece zile sa se pronunte si apoi judecatorul la expirarea termenului de zece zile se pronunta cu privire la cererile si exceptiile ridicate de inculpat. Textul nu spune ca in ultima zi a termenului de zece zile sa se pronunte, ci la expirarea termenului, ceea ce inseamna ca expira termenul si in oricare din zilele ulterioare expirarii termenului procurorul se poate pronunta. Practica atesta formularea de cereri, aparari, exceptii dupa expirarea termenului in care trebuiau exprimate. Problema de fata este urmatoarea: se comunica sau nu se comunica procurorului, se asteapta sau nu se asteapta raspunsul procurorului, poate judecatorul de camera preliminara sa le ia in considerare, apreciindu-le ca tardive. Ca sa fie tardive ar trebuie ca termenul stabilit sa fie unul legal imperativ. In toate aceste ipoteze o sa vedeti ca in dosarele complicate judecatorul nu se pronunta la expirarea termenului in care trebuia procurorul sa raspunda sau sa fie formulate cereri si exceptii pentru ca daca cererile si exceptiile au fost trimise prin posta in ultima zi a termenului stabilit de catre judecator si ajunge in posta peste trei patru zile, automat nu va mai avea ce sa faca pentru ca s-a pronuntat deja. Judecatorul va trebui sa fie extrem de atent, cu atat mai mult cu cat incheierea de camera preliminara este definitiva.

Vezi Partea I, Partea a II-a, Partea a III-a, Partea a IV-a, Partea a V-a, Partea a VI-a

Art. 345 Procedura in camera preliminara. Camera preliminara (V)

Art. 345 - Procedura in camera preliminara

(1) Daca s-au formulat cereri si exceptii ori a ridicat din oficiu exceptii, judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra acestora, prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului, la expirarea termenului prevazut la art. 344 alin. (4).

(2) In cazul in care judecatorul de camera preliminara constata neregularitati ale actului de sesizare, in cazul in care sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii ori daca exclude una sau mai multe probe administrate, incheierea se comunica de indata parchetului care a emis rechizitoriul.

(3) In termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediaza neregularitatile actului de sesizare si comunica judecatorului de camera preliminara daca mentine dispozitia de trimitere in judecata ori solicita restituirea cauzei.

Obs. Dispozitiile procedurale ale noului cod intaresc semnificativ rolul procurorului in cadrul procedurilor penale. Mihail Udroiu a amintit, intre altele, care sunt actiunile pe care procurorul le poate intreprinde in camera preliminara, de care avocatul trebuie sa tina cont in posibilitate existentei unor acte susceptibile de a fi contestate sub aspectul nelegalitatii, dar si de problema provocarii, care trebuie dovedita pana la trecerea cauzei de camera preliminara. In acest context, judecatorul Udroiu apreciaza ca asistenta juridica este obligatorie in camera preliminara, dar si ca, in forma in care este in prezent, camera preliminara nu si-a atins scopul.

Pe de alta parte, Curtea Constitutionala, in Decizia observa: In ceea ce priveste rolul procurorului in procedura camerei preliminare, din dispozitiile de lege criticate, Curtea observa ca acesta nu are decat o participare limitata in aceasta etapa procesuala. Plecand de la obiectul procedurii camerei preliminare, de la importanta probelor in procesul penal, precum si de la rolul pe care procurorul il ocupa in procesul penal, Curtea constata ca si acesta din urma trebuie sa se bucure in egala masura de dreptul la o procedura orala.

Curtea retine ca dreptul la o procedura orala si la o audiere publica este deosebit de important in contextul penal, caz in care o persoana acuzata de o infractiune penala trebuie, in general, sa aiba posibilitatea de a participa la o audiere in prima instanta (Hotararea din 20 iulie 2000 pronuntata in Cauza Tierce si altii impotriva San Marino, paragraful 94). In cazul in care este vorba despre un singur grad de jurisdictie si in cazul in care problemele nu sunt extrem de tehnice sau pur legale, trebuie sa existe o procedura orala, procedurile scrise nefiind suficiente (Hotararea din 10 decembrie 2009 pronuntata in Cauza Koottummel impotriva Austriei, paragrafele 18-21).

Judecatorul va comunica procurorului deficientele actului de sesizare iar acesta are un termen de 5 zile de la comunicare, termen in care va analiza daca va mentine dispozitia de trimitere in judecata sau va solicita restituirea cauzei. Remedierea neregularitatilor intrinseci e o procedura ce necesita o durata de timp mai mare, ceea ce inseamna ca termenul de 5 zile instituit de art. 345 al. 3) c.p.p. pentru procuror se aplica in sensul ca in acest termen procurorul doar va constata neregularitatile intrinseci si va comunica cel mai probabil judecatorului de camera preliminara ca solicita restituirea cauzei.

Se poate desprinde concluzia ca judecatorul de camera preliminara se va pronunta asupra restituirii cauzei la parchet daca procurorul nu a remediat deficientele constatate de judecator in termenul de 5 zile numai atunci cand neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii conform art. 346 al. 3) lit. a) precum si atunci cand se observa alte neregularitati procedurale flagrante, iar nu pentru orice deficiente.

O interpretare a acestei dispozitii trebuie facuta coroborat cu litera c) de la acelasi articol, unde judecatorul este obligat sa restituie cauza la parchet atunci cand procurorul nu raspunde in termenul de 5 zile prevazut de art. 345 al. 3). Pare ca dispozitiile ar fi contrare dar se coroboreaza prin faptul ca ipoteza de la lit. a) are in vedere faptul ca procurorul raspunde in termen de 5 zile dar nu remediaza deficientele puse in vedere de judecator; de exemplu, prin mentinerea lor, pe cand la lit. c) se are in vedere ipoteza in care procurorul nu raspunde in niciun fel cu privire la dispozitiile judecatorului de camera preliminara. Solutia de a trimite in mod obligatoriu cauza la parchet in aceasta situatie este fireasca pentru ca judecatorul de camera preliminara nu cunoaste atitudinea procurorului cu privire la deficientele constatate. Aceasta solutie poate fi privita si ca o sanctiune a pasivitatii procurorului.

Surse:

- I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 277 din 2 februarie 2010, (v. www.scj.ro); A. Criau, Drept procesual penal, ed. a II-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2011, pag. 506; V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stanoiu, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala. Partea generala, vol II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978, pag. 149;

- M. Iordache, Camera preliminara, o noua institutie de drept procesual penal, Revista Dreptul, nr. 2/2010, pag. 221-222.

Vezi Partea I, Partea a II-a, Partea a III-a, Partea a IV-a , Partea a V-a, Partea a VI-a

Camera preliminara (VI). Art. 346 Solutiile. Art. 347 Contestatia. Art. 348 Masurile preventive

Art. 346 - Solutiile

(1) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului. Incheierea se comunica de indata procurorului si inculpatului.

(2) Daca nu s-au formulat cereri si exceptii ori nu a ridicat din oficiu exceptii, la expirarea termenelor prevazute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune inceperea judecatii.

(3) Judecatorul de camera preliminara restituie cauza la parchet daca:

a) rechizitoriul este neregulamentar intocmit, iar neregularitatea nu a fost remediata de procuror in termenul prevazut la art. 345 alin. (3), daca neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii;

b) a exclus toate probele administrate in cursul urmaririi penale;

c) procurorul solicita restituirea cauzei, in conditiile art. 345 alin. (3), ori nu raspunde in termenul prevazut de aceleasi dispozitii.

(4) In toate celelalte cazuri in care a constatat neregularitati ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sanctionat potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii, judecatorul de camera preliminara dispune inceperea judecatii.

(5) Probele excluse nu pot fi avute in vedere la judecata in fond a cauzei.

(6) Daca apreciaza ca instanta sesizata nu este competenta, judecatorul de camera preliminara procedeaza potrivit art. 50 si 51, care se aplica in mod corespunzator.

(7) Judecatorul de camera preliminara care a dispus inceperea judecatii exercita functia de judecata in cauza.

Art. 347 - Contestatia

(1) In termen de 3 zile de la comunicarea incheierii prevazute la art. 346 alin. (1), procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3)-(5).

(2) Contestatia se judeca de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate. Cand instanta sesizata este Inalta Curte de Casatie si Justitie, contestatia se judeca de catre completul competent, potrivit legii.

(3) Dispozitiile art. 343-346 se aplica in mod corespunzator.

Obs. Daca in termenul stabilit de judecator nu s-au depus exceptii, nu este posibila contestarea, o asemenea contestatie fiind inadmisibila. Este admisibila o contestatie in situatia in care dupa ce s-au depus cereri si exceptii judecatorul se pronunta asupra acestora, nu atunci cand nu s-au depus. (v.Obs. la art 344 c.p.p.)

Curtea observa ca, potrivit art. 347 alin. (3) din Codul de procedura penala, dispozitiile art. 343-346 din acelasi cod se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste contestatia cu privire la solutia pronuntata de judecatorul de camera preliminara. In aceste conditii, Curtea retine ca cele expuse anterior se aplica mutatis mutandis si in ceea ce priveste procedura contestatiei impotriva solutiei pronuntate de judecatorul de camera preliminara. Pentru aceste motive, Curtea urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa constatate ca dispozitiile art. 347 alin. (3) raportate la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

Referitor la dispozitiile art. 347 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, Curtea retine ca acestea reglementeaza contestatia cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor in procedura camerei preliminare, precum si impotriva solutiilor prevazute de art. 346 alin. (3) si (5) din acelasi cod. Curtea retine ca aceste dispozitii, prin prisma criticilor formulate, nu impieteaza asupra drepturilor procesuale ale procurorului si inculpatului, astfel incat in raport cu aceste critici exceptia apare ca fiind neintemeiata.

Art. 348 - Masurile preventive in procedura de camera preliminara

(1) Judecatorul de camera preliminara se pronunta, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, mentinerea, inlocuirea, revocarea sau incetarea de drept a masurilor preventive.

(2) In cauzele in care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia masurii preventive, procedand potrivit dispozitiilor art. 207.

Curtea retine ca, potrivit art. 345, art. 346 alin. (1) si art. 347 din Codul de procedura penala, procedura desfasurata in camera preliminara nu se realizeaza potrivit unei proceduri orale in care partile din proces sa-si poata expune sustinerile, ci pe baza celor depuse in scris de catre inculpat si a raspunsului parchetului.

Pentru toate argumentele expuse in prealabil, din perspectiva verificarii legalitatii administrarii probelor, Curtea constata ca, pe de-o parte, probele, odata ce au fost excluse, nu mai pot fi avute in vedere la judecata in fond a cauzei, iar pe de alta parte, judecatorul de camera preliminara este suveran asupra stabilirii legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente. Astfel, actele pe care acesta le indeplineste au o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procesului propriu-zis. Odata inceputa judecata, judecatorul fondului nu mai poate aprecia asupra probelor excluse, dar nici asupra legalitatii administrarii probelor ce au ramas castigate procesului. Dupa ramanerea definitiva a solutiei dispuse de judecatorul de camera preliminara, nu mai exista niciun temei legal in baza caruia inculpatul sa poata ridica cereri ori exceptii referitoare la aspecte deja analizate in camera preliminara.

Curtea observa ca, din reglementarea institutiei camerei preliminare, se desprinde ideea imposibilitatii pentru judecatorul din aceasta faza de a administra probe pentru a stabili legalitatea probelor administrate in faza de urmarire penala, nebeneficiind de contradictorialitate si oralitate, singura posibilitate pentru acesta fiind constatarea formala a legalitatii probelor sau necesitatea excluderii unora dintre acestea. Or, astfel cum s-a aratat anterior, organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului, astfel incat, in situatia in care in cauza respectiva sunt mai multi inculpati, proba care actioneaza in favoarea unuia poate actiona in defavoarea celuilalt. Totodata, Curtea observa ca in anumite circumstante aspectele de fapt ce au stat la baza obtinerii anumitor probe au relevanta directa si implicita asupra legalitatii probelor; or, imposibilitatea judecatorului de camera preliminara de a administra noi probe ori de a solicita depunerea anumitor inscrisuri, precum si lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, il pun pe acesta in postura de a nu putea clarifica situatia de fapt, aspect ce se poate rasfrange implicit asupra analizei de drept. Din aceasta perspectiva, Curtea apreciaza ca rezultatul procedurii in camera preliminara referitor la stabilirea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala are o influenta directa asupra desfasurarii judecatii pe fond, putand sa fie decisiv pentru stabilirea vinovatiei/nevinovatiei inculpatului. Or, reglementand in acest mod procedura camerei preliminare si avand in vedere influenta pe care aceasta procedura o are asupra fazelor de judecata ulterioare, Curtea constata ca legiuitorul a incalcat dreptul partilor la un proces echitabil in componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea si egalitatea armelor.

Pentru aceste motive, Curtea urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa constate ca solutia legislativa cuprinsa in art. 345 alin. (1) si in art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta ”fara participarea procurorului si a inculpatului”, este neconstitutionala, intrucat nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a partii civile si a partii responsabile civilmente in procedura desfasurata in camera de consiliu, in fata judecatorului de camera preliminara. Curtea retine ca, din perspectiva exigentelor dreptului la un proces echitabil, este suficient sa li se asigure partilor posibilitatea participarii in aceasta etapa procesuala, judecatorul putand decide asupra finalizarii procedurii in camera preliminara si fara participarea partilor atata timp cat acestea au fost legal citate.

Vezi Partea I, Partea a II-a, Partea a III-a, Partea a IV-a, Partea a V-a, Partea a VI-a

Participantii in procesul penal. Subiectii procesuali principali

Procesul penal e definit ca fiind activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Dreptul procesual penal poate fi definit ca ansamblul normelor juridice privitoare la reglementarea procesului penal.

Participanti in procesul penal (art. 29 c.p.p.) sunt persoanele care coopereaza in cadrul procesului penal in vederea atingerii scopului acestuia. Acestia sunt: organele judiciare (art. 30c.p.p.), avocatul (art. 31 c.p.p.), partile (art. 32 c.p.p.), subiectii procesuali principali (art. 33 c.p.p.), alti subiecti procesuali (art.34 c.p.p.).

Partile din procesul penal sunt inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente.

Subiectii procesuali principali sunt suspectul si persoana vatamata.

SUSPECTUL nu este parte in procesul penal ci subiect procesual principal cu anumite drepturi si obligatii prevazute de lege. Inainte de declansarea urmaririi penale, persoana care a savarsit infractiunea se numeste faptuitor, iar dupa inceperea urmaririi penale, el devine suspect (invinuit).

Persoana cu privire la care, din datele si probele existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect (art. 77 c.p.p). Suspectul are drepturile prevazute de lege pentru inculpat, daca legea nu prevede altfel (art. 78 c.p.p.).

Inculpatul este parte în procesul penal, iar drepturile si obligatiile inculpatului sunt mai largi decat ale suspectului. Din momentul punerii in miscare a actiunii penale, suspectul dobandeste calitatea de inculpat.

Faptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict devine, la declansarea provesului penal, subiect principal pasiv al raportului juridic procesual penal. Suspectul este subiect de drepturi si obligatii procesuale, faptuitorul nu este un asemenea subiect deoarece nu exista cadrul procesual legal in care acesta sa aiba anumite drepturi si obligatii, acest cadru nascandu-se o data cu inceperea urmaririi penale, care coincide, de regula, cu pornirea procesului penal. Calitatea procesuala de suspect nu se justifica in cazul infractiunilor flagrante si a infractiunilor de audienta, cand conditiile manifeste in care s-a savarsit infractiunea fac mai usoara probatiunea, excluzand aproape cu desavarsireposibilitatea unei erori judiciare.

Drepturile inculpatului (care sunt aceleasi cu ale suspectului daca legea nu prevede altfel) in cursul procesului penal  sunt prevazute in art. 83 c.p.p.:

a) dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal, atragandu-i-se atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;

a.1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica a acesteia;

b) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;

c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu isi desemneaza unul, in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;

d) dreptul de a propune administrarea de probe in conditiile prevazute de lege, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;

e) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale si civile a cauzei;

f) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba româna;

g) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;

g.1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;

h) alte drepturi prevazute de lege.

PERSOANA VATAMATA este persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala (art. 79 c.p.p.), fiind subiect procesual principal. 

Pentru a dobandi calitatea de persoana vatamata intr-un proces trebuie sa fie exprimata vointa in acest sens, vointa care sa sustina latura penala a procesului. In aceasta calitate organul de urmarire penala sau instanta de judecata au obligatia sa citeze persoana vatamata pentru a fi ascultata si a face declaratii in legatura cu faptele si împrejurarile cauzei.

Persoana vatamata nu poate fi ascultata ca martor in procesul penal; in situatia in care a fost totusi audiata, respectandu-se formele cerute pentru ascultarea martorilor (depunand juramantul), declaratia sa constituie mijloc de proba si poate servi la aflarea adevarului in masura in care se coroboreaza cu celelalte probe din dosar.

In faza de judecata persoana vatamata are cuvantul in cadrul dezbaterii din sedinta de judecata, iar dupa solutionarea cauzei poate declara calea de atac dar numai in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila si numai cu privire la latura penala. In situatiile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate  (de exemplu: in cazul infractiunii de lovire sau alte violente, vatamare corporala din culpa, abuz in serviciu, etc.) aceasta are drepturi in promovarea, exercitarea si stingerea actiunii penale. Persoana vatamata poate pune capat procesului penal prin  retragerea plangeii prealabile sau prin impacarea cu inculpatul, in cazul infractiunilor pentru care urmarirea penala se pune in miscare la plangerea prealabila. In cazurile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si in instanta participarea procurorului nu e obligatorie persoana vatamata poate sustine singura invinuirea.

Decesul persoanei vatamate in timpul procesului penal lasa un gol procesual, aceasta neputand fi inlocuita, drepturile sale stingandu-se odata cu titularul lor dar acest fapt nu impiedica exercitarea in continuare a actiunii penale, ci aceasta este exercitata in continuare de catre organul judiciar investit cu rezolvarea cauzei penale. Urmarirea sau judecata inceteaza, intre altele, in caz de moarte a sotului care a facut plangerea.

Drepturile persoanei vatamate sunt prevazute in art. 81 c.p.p.:

a) dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;

b) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;

c) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei;

d) dreptul de a fi informata, intr-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul României, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa ii fie comunicate;

e) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;

f) dreptul de a fi ascultata;

g) dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor si expertilor;

g.1) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba româna;

h) dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;

i) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;

j) alte drepturi prevazute de lege.

Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala printr-o fapta penala pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu si care nu doreste sa participe la procesul penal trebuie sa instiinteze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o va putea audia in calitate de martor.

Nota: articolul nu epuizeaza subiectul.