29 dec. 2014

Camera preliminara si neconstitutionalitatea unor dispozitii din codul de procedura penala (I)

La nici trei luni de la intrarea in vigoare a noilor coduri, in conferinta “Noile Coduri penale - de la lege la practica”, organizata Baroul Valcea, in colaborare cu Baroul Olt si Baroul Gorj, judecatorul Mihail Udroiu si-a inceput discursul printr-o comparatie intre “teoria lebedelor negre” si Noul Cod de procedura penala, concluzionand ca viciile imprevizibile din NCPP care vor fi descoperite pe parcurs, vor necesita rapid o interpretare avizata pentru a se evita aplicarea incorecta a legii dar si pentru a se asigura drepturile procesuale ale persoanelor implicate in procesele penale. In acest context, motivul aparitiei “lebedelor negre” in NCPP poate fi dat si de faptul ca Noul Cod penal a ajuns sa nu mai corespunda cu proiectul Noului Cod de procedura penala, desi au fost create corelativ, din cauza interventiei din partea Comisiei parlamentare asupra NCP dar si a legii de punere in aplicare.
La aceasta data codurile au suferit destule modificari si a fost necesar si cate un recurs in interesul legii deoarece instantele aveau o practica neunitara in unele cazuri.
Teoria lebedelor negre vizeaza in esenta descoperirea aspectelor imprevizibile care produc efecte extreme si care ulterior conduc la o previzibilitatea retroactiva.

Procedura camerei preliminare este una introdusa prin codul de procedura penala in vigoare din februarie 2014.
Camera preliminara reprezinta o etapa procesuala preliminara judecatii, in cadrul careia judecatorul special desemnat in aceasta funcie si potrivit competentei instantei verifica legalitatea sesizarii instantei, precum si a administrării probelor ori a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala (G. Antoniu, C. Bulai , Dictionar de drept penal si procedura penala, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2011, pag. 110).
Judecatorul Udroiu (in cadrul conferintei amintite) arata ca desi NCPP introduce doua categorii noi de judecatori, judecatorul de drepturi si libertati (art 53 c.p.p.) si judecatorul de camera preliminara (art. 54 c.p.p.), in realitate, insa, puterea procurorului e mai mare. Dupa camera preliminara rolul procurorului de sedinta scade in mod semnificativ, iar dezbaterea este concentrata daca actiunea parchetului este sau nu temeinica.

Decizia Curtii Constitutionale (CC) prin care au fost declarate neconstitutionale unele prevederi referitoare la camera preliminara din Noul Cod de Procedura Penala si motivarea acesteia au fost publicate un Monitorul Oficial, in data de 5 decembrie 2014.

CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:
1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de [...] in Dosarul nr. 325/43/2013 al Tribunalului Harghita - Sectia penala Judecatorul de camera preliminara si constata ca dispozitiile art. 344 al. 4) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.
2. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori in aceleasi dosare ale acelorasi instante si constata ca solutia legislativa cuprinsa in art. 345 alin. (1) si in art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta ”fara participarea procurorului si a inculpatului”, este neconstitutionala.
3. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori in aceleasi dosare ale acelorasi instante si constata ca dispozitiile art. 347 alin. (3) din Codul de procedura penala raportate la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din acelasi cod sunt neconstitutionale.
4. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori in aceleasi dosare ale acelorasi instante si constata ca dispozitiile art. 345 alin. (2) si (3) si art. 347 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 11 noiembrie 2014.


Art. 341 Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara. Camera preliminara (II)

Art. 341 - Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara
(1) Dupa inregistrarea plangerii la instanta competenta, aceasta se trimite in aceeasi zi judecatorului de camera preliminara. Plangerea gresit indreptata se trimite pe cale administrativa organului judiciar competent.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare, care este comunicat, impreuna cu un exemplar al plangerii, procurorului si partilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii. Petentului i se va comunica termenul de solutionare. Persoana care a avut in cauza calitatea de inculpat poate formula cereri si ridica exceptii si cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale.
(3) Procurorul, in termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2), transmite judecatorului de camera preliminara dosarul cauzei.
(4) In situatia in care plangerea a fost depusa la procuror, acesta o va inainta, impreuna cu dosarul cauzei, instantei competente.
(5) Judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor.
(6) In cauzele in care nu s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata;
b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a incepe sau pentru a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune in miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
c) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plangerea.
(7) In cauzele in care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara:
1. respinge plangerea ca tardiva sau inadmisibila;
2. verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii si:
a) respinge plangerea ca nefondata;
b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmarirea penala;
c) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune inceperea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala, cand probele legal administrate sunt suficiente, trimitand dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plangerea.
(8) Incheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (6) si la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) si d) este definitiva.
(9) In cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), in termen de 3 zile de la comunicarea incheierii, procurorul si inculpatul pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila.
(10) Contestatia se depune la judecatorul care a solutionat plangerea si se inainteaza spre solutionare judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara ori, cand instanta sesizata cu plangere este Inalta Curte de Casatie si Justitie, completului competent potrivit legii, care se pronunta prin incheiere motivata, fara participarea procurorului si a inculpatului, putand dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata si mentine dispozitia de incepere a judecatii;
b) admite contestatia, desfiinteaza incheierea si rejudeca plangerea potrivit alin. (7) pct. 2, daca exceptiile cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale au fost gresit solutionate.
(11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute in vedere la judecarea in fond a cauzei.

Obs. Dreptul de acces la judecator se formeaza pe calea plangerii, intr-un termen de trei zile de la comunicarea ordonantei, procedura este necontradictorie, este in camera de consiliu si este definitiva.


Obiectul si durata procedurii in camera preliminara. Camera preliminara (III)

Art. 342 - Obiectul procedurii in camera preliminara
Obiectul procedurii camerei preliminare il constituie verificarea, dupa trimiterea in judecata, a competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala.

Obs. Principiul caracterului preponderent scris in faza camerei preliminare este un principiu cu doua taisuri, afirma judecatorul Udroiu in conferinta mentionata. Un principiu in care daca sunt hartiile bine facute in cursul urmaririi penale si judecatorul nu vede dincolo de hartii lucrurile se pot complica (pentru inculpat, evident).

Judecatorul de camera preliminara, potrivit art. 342 c.p.p., isi va exercita atributiile dupa trimiterea in judecata a inculpatului, rechizitoriul constituind (potrivit art. 329 din acelasi act normativ) actul de sesizare a instantei de judecata. Din aceasta perspectiva, Curtea Constitutionala apreciaza ca trebuie stabilit in ce masura principiile invocate de autorii exceptiei sunt incidente in aceasta faza procesuala.

Art. 343 - Durata procedurii in camera preliminara
Durata procedurii in camera preliminara este de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii cauzei la instanta.

Altfel spus: 60 de zile de plimbat hartii.


Camera preliminara (IV). Art. 344 Masurile premergatoare

Art. 344 - Masurile premergatoare
(1) Dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, dosarul se repartizeaza aleatoriu judecatorului de camera preliminara.
(2) Copia certificata a rechizitoriului si, dupa caz, traducerea autorizata a acestuia se comunica inculpatului la locul de detinere ori, dupa caz, la adresa unde locuieste sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedura, aducandu-i-se totodata la cunostinta obiectul procedurii in camera preliminara, dreptul de a-si angaja un aparator si termenul in care, de la data comunicarii, poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Termenul este stabilit de catre judecatorul de camera preliminara, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(3) In cazurile prevazute de art. 90, judecatorul de camera preliminara ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu si stabileste, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, termenul in care acesta poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(4) La expirarea termenelor prevazute la alin. (2) si (3), judecatorul de camera preliminara comunica cererile si exceptiile formulate de catre inculpat ori exceptiile ridicate din oficiu parchetului, care poate raspunde in scris, in termen de 10 zile de la comunicare.

Obs. Pierderea momentelor din cursul urmaririi penale precum si neinvocarea nulitatilor active sau a aspectelor de nelegalitate si netemeinicie conduc la o situatie ca in cursul judecatii, dupa ce cauza trece de camera preliminara, aceste aspecte sa nu mai poata fi reiterate niciodata.

In ce priveste camera preliminara, judecatorul Udroiu apreciaza ca asistenta juridica este obligatorie in camera preliminara. Dispozitiile art. 344 alin. 3) preved ca in conditiile in care sunt indeplinite dispozitiile prevazute de art. 90 alin. 1) din c.p.p. judecatorul va dispune desemnarea unui avocat din oficiu. Chiar daca in mod nefericit art. 90 alin. 1) face referire la infractiunile pentru care legea prevede in cursul judecatii pedeapsa mai mare de 5 ani, fiind dispozitia corelativa de la art. 344, judecatorul Udroiu interpreteaza ca asistenta juridica este obligatorie cand legea prevede pedeapsa mai mare de 5 ani. Cand o prevede? In foarte putine cazuri.

Codul spune ca se face o comunicare intr-un termen si ca judecatorul stabileste un termen care nu poate fi mai putin de 20 de zile in care sa se formuleze cereri si exceptii. Termenul de cel putin 20 de zile, poate sa fie 30 sau 40, e un termen judiciar. Problema de baza care s-a intalnit in practica judiciara, si nu in biblioteca, este ca legea spune ca judecatorul de drepturi si libertati dupa ce primeste exceptiile trimite procurorului, care are un termen de zece zile sa se pronunte si apoi judecatorul la expirarea termenului de zece zile se pronunta cu privire la cererile si exceptiile ridicate de inculpat. Textul nu spune ca in ultima zi a termenului de zece zile sa se pronunte, ci la expirarea termenului, ceea ce inseamna ca expira termenul si in oricare din zilele ulterioare expirarii termenului procurorul se poate pronunta. Practica atesta formularea de cereri, aparari, exceptii dupa expirarea termenului in care trebuiau exprimate. Problema de fata este urmatoarea: se comunica sau nu se comunica procurorului, se asteapta sau nu se asteapta raspunsul procurorului, poate judecatorul de camera preliminara sa le ia in considerare, apreciindu-le ca tardive. Ca sa fie tardive ar trebuie ca termenul stabilit sa fie unul legal imperativ. In toate aceste ipoteze o sa vedeti ca in dosarele complicate judecatorul nu se pronunta la expirarea termenului in care trebuia procurorul sa raspunda sau sa fie formulate cereri si exceptii pentru ca daca cererile si exceptiile au fost trimise prin posta in ultima zi a termenului stabilit de catre judecator si ajunge in posta peste trei patru zile, automat nu va mai avea ce sa faca pentru ca s-a pronuntat deja. Judecatorul va trebui sa fie extrem de atent, cu atat mai mult cu cat incheierea de camera preliminara este definitiva.


Art. 345 Procedura in camera preliminara. Camera preliminara (V)

Art. 345 - Procedura in camera preliminara
(1) Daca s-au formulat cereri si exceptii ori a ridicat din oficiu exceptii, judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra acestora, prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului, la expirarea termenului prevazut la art. 344 alin. (4).
(2) In cazul in care judecatorul de camera preliminara constata neregularitati ale actului de sesizare, in cazul in care sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii ori daca exclude una sau mai multe probe administrate, incheierea se comunica de indata parchetului care a emis rechizitoriul.
(3) In termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediaza neregularitatile actului de sesizare si comunica judecatorului de camera preliminara daca mentine dispozitia de trimitere in judecata ori solicita restituirea cauzei.

Obs. Dispozitiile procedurale ale noului cod intaresc semnificativ rolul procurorului in cadrul procedurilor penale. Mihail Udroiu a amintit, intre altele, care sunt actiunile pe care procurorul le poate intreprinde in camera preliminara, de care avocatul trebuie sa tina cont in posibilitate existentei unor acte susceptibile de a fi contestate sub aspectul nelegalitatii, dar si de problema provocarii, care trebuie dovedita pana la trecerea cauzei de camera preliminara. In acest context, judecatorul Udroiu apreciaza ca asistenta juridica este obligatorie in camera preliminara, dar si ca, in forma in care este in prezent, camera preliminara nu si-a atins scopul.

Pe de alta parte, Curtea Constitutionala, in Decizia observa: In ceea ce priveste rolul procurorului in procedura camerei preliminare, din dispozitiile de lege criticate, Curtea observa ca acesta nu are decat o participare limitata in aceasta etapa procesuala. Plecand de la obiectul procedurii camerei preliminare, de la importanta probelor in procesul penal, precum si de la rolul pe care procurorul il ocupa in procesul penal, Curtea constata ca si acesta din urma trebuie sa se bucure in egala masura de dreptul la o procedura orala.
Curtea retine ca dreptul la o procedura orala si la o audiere publica este deosebit de important in contextul penal, caz in care o persoana acuzata de o infractiune penala trebuie, in general, sa aiba posibilitatea de a participa la o audiere in prima instanta (Hotararea din 20 iulie 2000 pronuntata in Cauza Tierce si altii impotriva San Marino, paragraful 94). In cazul in care este vorba despre un singur grad de jurisdictie si in cazul in care problemele nu sunt extrem de tehnice sau pur legale, trebuie sa existe o procedura orala, procedurile scrise nefiind suficiente (Hotararea din 10 decembrie 2009 pronuntata in Cauza Koottummel impotriva Austriei, paragrafele 18-21).

Judecatorul va comunica procurorului deficientele actului de sesizare iar acesta are un termen de 5 zile de la comunicare, termen in care va analiza daca va mentine dispozitia de trimitere in judecata sau va solicita restituirea cauzei. Remedierea neregularitatilor intrinseci e o procedura ce necesita o durata de timp mai mare, ceea ce inseamna ca termenul de 5 zile instituit de art. 345 al. 3) c.p.p. pentru procuror se aplica in sensul ca in acest termen procurorul doar va constata neregularitatile intrinseci si va comunica cel mai probabil judecatorului de camera preliminara ca solicita restituirea cauzei.
Se poate desprinde concluzia ca judecatorul de camera preliminara se va pronunta asupra restituirii cauzei la parchet daca procurorul nu a remediat deficientele constatate de judecator in termenul de 5 zile numai atunci cand neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii conform art. 346 al. 3) lit. a) precum si atunci cand se observa alte neregularitati procedurale flagrante, iar nu pentru orice deficiente.
O interpretare a acestei dispozitii trebuie facuta coroborat cu litera c) de la acelasi articol, unde judecatorul este obligat sa restituie cauza la parchet atunci cand procurorul nu raspunde in termenul de 5 zile prevazut de art. 345 al. 3). Pare ca dispozitiile ar fi contrare dar se coroboreaza prin faptul ca ipoteza de la lit. a) are in vedere faptul ca procurorul raspunde in termen de 5 zile dar nu remediaza deficientele puse in vedere de judecator; de exemplu, prin mentinerea lor, pe cand la lit. c) se are in vedere ipoteza in care procurorul nu raspunde in niciun fel cu privire la dispozitiile judecatorului de camera preliminara. Solutia de a trimite in mod obligatoriu cauza la parchet in aceasta situatie este fireasca pentru ca judecatorul de camera preliminara nu cunoaste atitudinea procurorului cu privire la deficientele constatate. Aceasta solutie poate fi privita si ca o sanctiune a pasivitatii procurorului.

Surse:
- I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 277 din 2 februarie 2010, (v. www.scj.ro); A. Criau, Drept procesual penal, ed. a II-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2011, pag. 506; V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stanoiu, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala. Partea generala, vol II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978, pag. 149;
- M. Iordache, Camera preliminara, o noua institutie de drept procesual penal, Revista Dreptul, nr. 2/2010, pag. 221-222.


Camera preliminara (VI). Art. 346 Solutiile. Art. 347 Contestatia. Art. 348 Masurile preventive

Art. 346 - Solutiile
(1) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului. Incheierea se comunica de indata procurorului si inculpatului.
(2) Daca nu s-au formulat cereri si exceptii ori nu a ridicat din oficiu exceptii, la expirarea termenelor prevazute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune inceperea judecatii.
(3) Judecatorul de camera preliminara restituie cauza la parchet daca:
a) rechizitoriul este neregulamentar intocmit, iar neregularitatea nu a fost remediata de procuror in termenul prevazut la art. 345 alin. (3), daca neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii;
b) a exclus toate probele administrate in cursul urmaririi penale;
c) procurorul solicita restituirea cauzei, in conditiile art. 345 alin. (3), ori nu raspunde in termenul prevazut de aceleasi dispozitii.
(4) In toate celelalte cazuri in care a constatat neregularitati ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sanctionat potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii, judecatorul de camera preliminara dispune inceperea judecatii.
(5) Probele excluse nu pot fi avute in vedere la judecata in fond a cauzei.
(6) Daca apreciaza ca instanta sesizata nu este competenta, judecatorul de camera preliminara procedeaza potrivit art. 50 si 51, care se aplica in mod corespunzator.
(7) Judecatorul de camera preliminara care a dispus inceperea judecatii exercita functia de judecata in cauza.

Art. 347 - Contestatia
(1) In termen de 3 zile de la comunicarea incheierii prevazute la art. 346 alin. (1), procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3)-(5).
(2) Contestatia se judeca de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate. Cand instanta sesizata este Inalta Curte de Casatie si Justitie, contestatia se judeca de catre completul competent, potrivit legii.
(3) Dispozitiile art. 343-346 se aplica in mod corespunzator.

Obs. Daca in termenul stabilit de judecator nu s-au depus exceptii, nu este posibila contestarea, o asemenea contestatie fiind inadmisibila. Este admisibila o contestatie in situatia in care dupa ce s-au depus cereri si exceptii judecatorul se pronunta asupra acestora, nu atunci cand nu s-au depus. (v.Obs. la art 344 c.p.p.)

Curtea observa ca, potrivit art. 347 alin. (3) din Codul de procedura penala, dispozitiile art. 343-346 din acelasi cod se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste contestatia cu privire la solutia pronuntata de judecatorul de camera preliminara. In aceste conditii, Curtea retine ca cele expuse anterior se aplica mutatis mutandis si in ceea ce priveste procedura contestatiei impotriva solutiei pronuntate de judecatorul de camera preliminara. Pentru aceste motive, Curtea urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa constatate ca dispozitiile art. 347 alin. (3) raportate la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

Referitor la dispozitiile art. 347 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, Curtea retine ca acestea reglementeaza contestatia cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor in procedura camerei preliminare, precum si impotriva solutiilor prevazute de art. 346 alin. (3) si (5) din acelasi cod. Curtea retine ca aceste dispozitii, prin prisma criticilor formulate, nu impieteaza asupra drepturilor procesuale ale procurorului si inculpatului, astfel incat in raport cu aceste critici exceptia apare ca fiind neintemeiata.

Art. 348 - Masurile preventive in procedura de camera preliminara
(1) Judecatorul de camera preliminara se pronunta, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, mentinerea, inlocuirea, revocarea sau incetarea de drept a masurilor preventive.
(2) In cauzele in care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia masurii preventive, procedand potrivit dispozitiilor art. 207.

Curtea retine ca, potrivit art. 345, art. 346 alin. (1) si art. 347 din Codul de procedura penala, procedura desfasurata in camera preliminara nu se realizeaza potrivit unei proceduri orale in care partile din proces sa-si poata expune sustinerile, ci pe baza celor depuse in scris de catre inculpat si a raspunsului parchetului.
Pentru toate argumentele expuse in prealabil, din perspectiva verificarii legalitatii administrarii probelor, Curtea constata ca, pe de-o parte, probele, odata ce au fost excluse, nu mai pot fi avute in vedere la judecata in fond a cauzei, iar pe de alta parte, judecatorul de camera preliminara este suveran asupra stabilirii legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente. Astfel, actele pe care acesta le indeplineste au o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procesului propriu-zis. Odata inceputa judecata, judecatorul fondului nu mai poate aprecia asupra probelor excluse, dar nici asupra legalitatii administrarii probelor ce au ramas castigate procesului. Dupa ramanerea definitiva a solutiei dispuse de judecatorul de camera preliminara, nu mai exista niciun temei legal in baza caruia inculpatul sa poata ridica cereri ori exceptii referitoare la aspecte deja analizate in camera preliminara.

Curtea observa ca, din reglementarea institutiei camerei preliminare, se desprinde ideea imposibilitatii pentru judecatorul din aceasta faza de a administra probe pentru a stabili legalitatea probelor administrate in faza de urmarire penala, nebeneficiind de contradictorialitate si oralitate, singura posibilitate pentru acesta fiind constatarea formala a legalitatii probelor sau necesitatea excluderii unora dintre acestea. Or, astfel cum s-a aratat anterior, organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului, astfel incat, in situatia in care in cauza respectiva sunt mai multi inculpati, proba care actioneaza in favoarea unuia poate actiona in defavoarea celuilalt. Totodata, Curtea observa ca in anumite circumstante aspectele de fapt ce au stat la baza obtinerii anumitor probe au relevanta directa si implicita asupra legalitatii probelor; or, imposibilitatea judecatorului de camera preliminara de a administra noi probe ori de a solicita depunerea anumitor inscrisuri, precum si lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, il pun pe acesta in postura de a nu putea clarifica situatia de fapt, aspect ce se poate rasfrange implicit asupra analizei de drept. Din aceasta perspectiva, Curtea apreciaza ca rezultatul procedurii in camera preliminara referitor la stabilirea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala are o influenta directa asupra desfasurarii judecatii pe fond, putand sa fie decisiv pentru stabilirea vinovatiei/nevinovatiei inculpatului. Or, reglementand in acest mod procedura camerei preliminare si avand in vedere influenta pe care aceasta procedura o are asupra fazelor de judecata ulterioare, Curtea constata ca legiuitorul a incalcat dreptul partilor la un proces echitabil in componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea si egalitatea armelor.
Pentru aceste motive, Curtea urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa constate ca solutia legislativa cuprinsa in art. 345 alin. (1) si in art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta ”fara participarea procurorului si a inculpatului”, este neconstitutionala, intrucat nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a partii civile si a partii responsabile civilmente in procedura desfasurata in camera de consiliu, in fata judecatorului de camera preliminara. Curtea retine ca, din perspectiva exigentelor dreptului la un proces echitabil, este suficient sa li se asigure partilor posibilitatea participarii in aceasta etapa procesuala, judecatorul putand decide asupra finalizarii procedurii in camera preliminara si fara participarea partilor atata timp cat acestea au fost legal citate.


28 dec. 2014

Cum alegi avocatul?

Atunci cand ai o problema juridica e indicat sa apelezi la ajutor specializat. Chiar si scrierea unei adrese catre o institutie publica va fi mai bine redactata de un specialist decat de cineva fara experienta. Avocatul redacteaza cererea scurt si la obiect, fiind eliminate chestiunile care au numai o legatura tangentiala cu speta, si astfel cel care va citi va intelege mai usor fara a se pierde in amanunte. In chestiuni mai complicate, deci, prezenta avocatului aproape ca se impune. Nu e suficient sa stii ca dreptatea e de partea ta, trebuie s-o si dovedesti si trebuie sa stii care sunt probele utile si de unde le ei, trebuie sa indeplinesti anumite termene de procedura, trebuie sa stii cand si cum sa vorbesti intr-o sala de judecata pentru a nu pierde timpul tuturor celor prezenti acolo, trebuie sa stii ce sa ceri si cand sa ceri, ce sa prezinti si cand sa prezinti..

Calitatea de avocat
Calitatea de avocat o pot avea doar persoanele inscrise in tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (art. 1 al. 2) din legea nr. 51/1995, republicata).  Se impune necesitatea de a verifica avocatul ales in Tabloul avocatilor - persoana care nu apare acolo si care se da drept avocat ar trebui reclamata, dar daca nu reclamati macar nu apelati la serviciile acesteia.
Avocatul are libertatea de a-si alege clientii in functie de principiile si covingerile sale. Avocatul poate refuza o cauza in situatia in care aceasta nu pare a avea o rezolvare intr-un timp rezonabil, daca implica o serie de complicatii pe care clientul nu le banuieste, daca are multe dosare simultan s.a..

Criterii in alegerea avocatului.
Sinceritate si seriozitate. Sinceritatea nu e o calitate care se poate observa imediat dar consultarea cu mai multi avocati (cand e posibila), cu onorariu rezonabil (onorariu mult mai mic decat in caz de reprezentare, asistare) pot ajuta clientul sa isi faca o idee despre sinceritatea avocatului pe care vrea sa il angajeze. Avocatul este sfatuitorul si el nu isi poate permite sa spuna numai ceea ce ar vrea clientul sa auda dar trebuie sa foloseasca un limbaj pe care clientul sa il inteleaga si trebuie sa raspunda la toate intrebarile pe care acesta i le adreseaza. Avocatul serios si sincer nu-si indeamna clientul la proces decat daca acesta e singura cale de rezolvare a problemei. Avocatul este aparator al intereselor clientului, mediator si psiholog. Un avocat bun stie sa-si apropie clientii pentru ca se implica, e atent si nu-si considera clientul ca fiind un oarecare bun de jumulit.
Avocatul care isi incurajeaza clientul din primul moment dar nu prea e atent la ceea ce ii spune acesta sau nu pune intrebari punctuale ar fi de preferat sa fie evitat. Evitat ar trebui sa fie si avocatul mereu grabit, care-si intalneste clientul numai pe treptele instantelor, la o cafea sau cine stie pe unde. Un avocat serios este acela care isi invita clientii la cabinet sau se deplaseaza la sediul firmei clientului. Un avocat serios nu isi racoleaza clientii de pe holurile instantelor sau de prin alte parti.
Alegeti un avocat care sa fie imbracat decent - desi acesta nu este un criteriu tocmai obiectiv, dar felul in care arata un om spune destul de multe despre el. Trebuie avut in vedere si modul in care avocatul se comporta cu clientul; daca e arogant sau prea familiar evitati-l; un avocat cu prestanta e oficial dar politicos, implicat fara a fi familiar.
Un avocat serios da dovada de rabdare - isi asculta clientul si nu da o solutie de la prima intalnire, sansele de castig e putin probabil sa fie evaluate de la prima vedere; e necesara o analiza atenta a documentelor, o sedinta de informare pentru a afla toate informatiile relevante, inclusiv unele care s-au dovedit necesare dupa prima intalnire si dupa studierea documentelor - studierea documentelor, sedinta de informare (consultanta) ar putea fi taxate in plus, separat de onorariu.
Profesionalismul se dovedeste imediat: dupa prima discutie, daca e dispus sa preia cauza, avocatul va spune onorariul pe care il pretinde si cam tot ce ar fi probabil a urma sa fie de platit in timpul colaborarii. Avocatul este obligat sa incheie un contract de asistenta juridica si sa elibereze chitanta pentru toate sumele achitate conform contractului. Pentru cei care doresc sa recupereze onorariile achitate, avocatul este obligat sa depuna chitantele in original la dosarul cauzei si sa solicite  instantei de judecata obligarea adversarului clientului la plata acestora, in cazul in care clientul va avea castig de cauza.
Nu e suficient ca avocatul sa fie celebru; daca nu are o buna reputatie (e cunoscut ca avand afaceri controversate sau are reputatia de a nu se prezenta la timp si de a-si trata clientii cu indiferenta) mai bine il evitati. Primul lucru pe care il aveti de facut e sa cautati in tabloul avocatilor, unde sunt si datele de contact.

Avocatul ar trebui sa aiba specializarea necesara cauzei care i se prezinta. Aceasta nu inseamna ca avocatul nu s-ar descurca in caz contrar si nu ii este interzis. Dar, de exemplu, un avocat care are cele mai multe cauze in materia dreptului civil s-ar descurca, probabil, ceva mai greu in cazul unei spete cu arestati. Chiar daca un avocat are notorietate si e specialist intr-un domeniu e de preferat unul specializat in domeniul cauzei clientului, chiar daca nu este la fel de cunoscut.
Cea mai buna cale de a gasi un avocat potrivit e recomandarea - fie de la cunoscuti care au fost multumiti, fie de prin mass-media, fie in functie de eventuale lucrari sau articole publicate. Orientativ, se poate cauta pe net numele unui avocat, pentru a citi articole scrise de el sau despre el etc.
Pregatirea, experienta, performantele profesionale nu sunt factori determinanti cand trebuie ales intre avocati care isi exercita profesia in cabinete individuale si cei care o exercita in cadrul unei societati profesionale (firma de avocatura) deoarece există avocati buni in ambele forme de exercitare a profesiei. E de presupus ca cei de la firme ar fi mai indicati pentru ca e posibil ca o speta sa implice cunostintele mai multor specialisti in diferite ramuri de drept dar e de la sine inteles ca si onorariul va fi mai mare. In cazul alegerii firmei e de preferat intelegerea de la bun inceput daca avocatul care sta la discutii va fi cel care va prelua cauza sau o va preda unui alt asociat.
Calificarea mai mare a avocatului creste sansa de reusita dar nu o garanteaza. Un avocat celebru nu e garantul reusitei dar cu unul bine pregatit in domeniul cauzei date pot fi ceva mai multe sanse.

Varsta si sexul. Ideea ca un avocat e prea tanar pentru a avea vreo sansa e gresita si la fel de gresita este si aceea ca un avocat varstnic e plictisit si se gandeste numai la pensionare. E adevarat, un avocat care are cel putin varsta de 30 de ani se presupune ca are ceva experienta, ca are si cursuri de pregatire la activ, are seriozitatea necesara profesiei.
Ca e femeie sau ca e barbat conteaza mai putin, desi se presupune ca femeile sunt mai empatice iar barbatii mai detasati. Alegerea pe criteriide sex depinde si de potentialul client dar si de natura cauzei, uneori. Poate ca in cazurile de divort ar fi recomandabil ca alegerea sa se faca in functie de sexul celui care angajeaza avocatul: femeia sa angajeze femeie si barbatul un avocat barbat - o parere subiectiva, ar zice multi dar s-ar putea sa fie una fireasca pentru ca inainte de a fi avocat acesta e om si devine un confident.

Onorariile
Un avocat bun stie sa-si aprecieze corect onorariul si asta nu se traduce ca bani mai putini inseamna ieftin si prost. Unele barouri au publicat liste cu onorarii minimale, orientative, pentru ca primul lucru la care se gandeste un potential client este suma de bani pe care va trebui sa o plateasca. Dar aceste bareme nu trebuie considerate obligatorii pentru avocati, fiind orientative.
Onorariile se stabilesc in functie de complexitatea spetei, in primul rand. Intinderea unei cauze este determinanta pentru stabilirea onorariului, atat ca dificultate, timp, dar si in privinta costurilor si volumului de munca. Nicio speta nu seamana cu cealalta, chiar daca gura targului zice ca da, pentru ca pot exista componente care le diferentiaza ca grad de complexitate, dificultate, necesar de documente etc.. Si e greu de stiut din momentul semnarii contractului daca o speta complexa se va intinde pe un an sau mai multi.
Pe langa onorariu ar putea fi necesare si alte cheltuieli si de aceea trebuie discutat pe indelete pentru a se specifica si aceste sume in contractul de asistenta / reprezentare; de exemplu, deplasarea in alta localitate, deplasarea pe la diferite institutii s.a..
Pentru a putea trai si a-si achita toate darile catre Uniune, stat etc., un avocat care practica onorarii prea mici ar trebui sa angajeze multe cauze, ceea ce inseamna ca se va concentra greu spre deloc la acestea si daca ar face-o n-ar mai avea timp nici sa respire, plus ca e probabil ca doua cauze sa fie programate, la un moment dat, in aceasi zi la doua instante diferite - cea ce ar conduce la neprezentarea avocatului la una dintre cauze, in detrimentul clientului. Un onorariu mic poate insemna si neimplicarea totala a avocatului in cauza.
Unii considera onorariile stabilite pe rate orare ca fiind cea mai echitabila forma de colaborare.

Majoritatea avocatilor nu se imbogatesc profesand avocatura. Din onorariul pe care il plateste clientul avocatul are multe de platit, catre stat si catre baroul din care face parte. De exemplu, pentru anul 2014, cota obligatorie lunara de contributie la fondul de asigurari sociale si pensii al avocatilor a fost intre 250 si 1250 de lei (pentru avocatii definitivi, stagiarii avand de achitat ceva mai putin), in functie de venitul brut lunar; 16 % este impozitul pe venit; contributia la Uniunea Nationala 12 lei, la baroul local 60 lei (ca exemple, calculat cu aproximatie lunar, pentru ca se plateste anual); 5,5 % din brut contributia la sanatate; cheltuieli cu logistica (chirie, utilitati, consumabile, transport etc.) si colaboratorii; asigurarea anuala de malpraxis, care este de 6000 de euro pentru avocatii definitivi si 3000 de euro pentru stagiari etc. Apoi, are si el familie, copii la scoala, utilitatile de acasa si alte cheltuieli cu locuinta; trebuie sa se hraneasca si sa-si cumpere haine si nu numai.
Pe scurt: cei mai multi avocati care au cabinete individuale nu se imbogatesc; poate cei de la “casele de avocatura” sau cei putini care au onorarii ce pornesc de la 3000 de euro in sus - dar nu despre acestia scriu aici.

Unele sfaturi
Nu ascundeti nimic avocatului, chiar daca aveti impresia ca e ceva care v-ar dezavantaja - sinceritatea clientului cantareste mult pentru succesul (sau insuccesul) demersurilor. Rolul avocatului nu e sa judece clientul si faptele acestuia, ci sa ii ofere cea mai buna solutie in problema, cea mai buna consultanta. Detaliile sunt foarte importante si, cel mai adesea, fac diferenta intre succes si insucces.

Nu cautati si nu va asteptati la dreptate absoluta in instanta, ci la castig de cauza. Dreptatea o are cel care are cele mai multe argumente juridice in sustinerea cauzei (probe, martori etc.), adica poate castiga cauza.

Nu colaborati cu un avocat pe care nu puteti sa-l contactati (alegeti altul cat mai repede daca situatia se repeta prea des) dar nici nu-l bombardati cu apeluri telefonice, e-mail-uri, vizite etc. Un avocat care se respecta si isi respecta clientul il va informa prompt si la fel de prompt ii va raspunde la intrebari.

Nu va imaginati ca avocatul angajat de dv va vinde partii adverse doar pentru ca saluta avocatul adversarului dv sau pentru ca ii vedeti impreuna pe holuri sau la o cafea. Avocatii sunt colegi si e posibil ca in alte cauze sa fie de aceeasi parte, aparand interesele comune ale altor persoane.

Avocatii care ezita incheierea contractului de asistenta / reprezentare ar trebui evitati.

E adevarat ca nu stim azi ca maine ne trebuie un avocat iar atunci cand suntem presati de timp alegem “la noroc”. Avem sansa sa fim multumiti dar daca nu, exista posibilitatea de a renunta la contract - nu va fi recuperat integral - in toate cazurile - onorariul platit dar diminuam eventuale pagube..
Atunci cand va angajati intr-un proces ar fi bine sa stiti pana unde vreti sa mergeti pentru ca poate fi posibil ca toate cheltuielile pe care le faceti cu aceasta ocazie sa fie net mai mari decat in eventualitatea castigarii cauzei.

Avocatul va depune toate eforturile pentru apararea intereselor clientului dar si instanta si avocatul celeilalte parti au un rol important intr-un proces, judecatorii avand ultimul cuvant.

27 dec. 2014

Prezenţa avocatului in procesul penal

Procesul penal e definit ca fiind activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Conf. art. 2 al. 2) din Legea 51/1995 (republicata) privind profesia de avocat, acesta promoveaza si apara drepturile, libertatile si interesele legitime ale omului iar conf. al. 3) avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata instantelor autoritatii judecatoresti si a altor organe de jurisdictie, a organelor de urmarire penala, a autoritatilor si institutiilor publice, precum si in fata altor persoane fizice sau juridice, care au obligatia sa permita si sa asigure avocatului desfasurarea nestingherita a activitatii sale, in conditiile legii.

Avocatul, conform art 29 c.p.p., este participant in procesul penal, avand un rol determinat (chiar determinant) in cursul procesului penal, inclusiv incepand cu faza urmaririi penale, care este prima faza a procesului penal.
Conf. art 10 al. 2) avocatul are dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii (ca si partile si subiectii procesuali principali) iar organele judiciare au obligatia sa asigure exercitarea deplina si efectiva a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali in tot cursul procesului penal (art. 10 c.p.p. al. 5).

Avocatul are dreptul de a consulta dosarul cauzei (art. 94. c.p.p.) in orice stadiu procesual. Art. 94 al.1) c.p.p.: pe tot parcursul procesului penal avocatul partilor ai al subiectilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului; acest drept nu poate fi exercitat, nici restrans in mod abuziv. Art. 94 al. 2) c.p.p.: consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului. Art. 94. al. 3) : in cursul urmaririi penale procurorul stabileste data si durata consultarii intr-un termen rezonabil; acest drept poate fi delegat organului de cercetare penala. Art. 94 al. 4): in cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale. Dupa punerea in miscare a actiunii penale, restrictionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile. Art. 94 al. 5): in cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului. Art. 94 al. 6): in toate cazurile, avocatului nu ii poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care il asista ori il reprezinta. Art. 94 al. 7): in vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de intreg materialul dosarului de urmarire penala in procedurile desfasurate in faţa judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa. Art. 94 al. 8): dispozitiile acestui articol se aplica in mod corespunzator cu privire la dreptul partilor si al subiectilor procesuali principali de a consulta dosarul.

Conf. dispozitiilor art. 109 al. 2) suspectul sau inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul atat inainte cat si in cursul audierii, iar organul judiciar, cand considera necesar, poate permite acestuia sa utilizeze insemnari si notite proprii.

Atunci cand avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala se face mentiune despre aceasta si despre eventuale obiectiuni formulate iar actul este semnat si de avocat, conf. art. 92 al. 6) c.p.p. Conf. art. 95 al. 1) c.p.p. avocatul are dreptul de a formula plangere potrivit art. 336-339.
In cursul urmaririi penale avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente poate solicita (ca si avocatul suspectului sau inculpatului) sa fie incunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Incunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, incheindu-se in acest sens un proces-verbal (art. 92 al. 2) c.p.p.). Are dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plangeri, cereri si memorii (art. 92 al. 4) c.p.p.). Conf. art. 93 - asistenta juridica a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente - al. 1) sunt aplicabile dispozitiile art. 89 al. 1) c.p.p..
In art. 204 c.p.p. - calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul urmaririi penale - la al. 8) se dispune ca obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de un avocat, ales sau numit din oficiu. In cazul retinerii, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, in conditii care sa asigure confidentialitatea (art. 209 al. 9) c.p.p.).
In toate cazurile, in procedura camerei preliminare, pentru solutionarea cailor de atac suspectul sau inculpatul va fi obligatoriu asistat de un avocat, ales sau numit din oficiu (art. 205 al. 8 c.p.p.). La fel, conf. art. 214 al. 3 c.p.p., in cazul luarii masurii controlului judiciar de catre judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata, prezenta avocatului inculpatului (si participarea procurorului) sunt obligatorii. In procedura de camera preliminara ziua si ora stabilite pentru judecata propunerii de luare a masurii arestarii preventive sunt aduse la cunostinta avocatului inculpatului, caruia, la cerere, i se pune la dispozitie dosarul cauzei pentru studiu. Inculpatul aflat in stare de libertate este citat pentru termenul fixat (art. 238 al. 1) c.p.p.), avandu-se in vedere di dispozitiile art. 225 al. 20 si al. 3) c.p.p..
Solutionarea cererii de revocare a masurilor preventive si de inlocuire a masurii preventive cu o alta masura preventiva se face dupa ascultarea inculpatului asistat de un avocat ales sau numit din oficiu; cand inculpatul, desi legal citat, nu se prezinta sau cand, din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus trebuie sa fie rezent un avocat ales sau numit din oficiu si acestuia i se va da cuvantul pentru a pune concluzii (art. 242 al.8) c.p.p.).
Art. 246 al. 4) c.p.p. - procedura de aplicare si de ridicare a masurii obligarii provizorii la tratament medical. Cand suspectul sau inculpatul e prezent solutionarea propunerii se face dupa audierea acestuia in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu, iar in lipsa suspectului sau inculpatului in prezenta avocatului care are dreptul sa puna concluzii.
Art. 248 al 4) c.p.p. - procedura de aplicare a masurii de internare medicala provizorie. Solutionarea propunerii se face numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, daca starea sa de sanatate o permite, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Cand suspectul sau inculpatul se afla deja internat intr-o unitate de asistenta medicala si deplasarea sa nu este posibila, judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la audierea acestuia, in prezenta avocatului, in locul unde se afla.
Camera preliminara, art. 344 al. 3) c.p.p. - masurile premergatoare. In cazurile prevazute de art. 90, judecatorul de camera preliminara ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu si stabileste, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, termenul in care acesta poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuării actelor de catre organele de urmarire penala, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

In faza de judecata partile, persoana vatamata, reprezentantii acestora, avocatii si expertii desemnati in cauza au dreptul de a lua cunostinta de actele si continutul dosarului.
Art. 353 al. 1) c.p.p. - citarea la judecata. Judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata si partile sunt legal citate si procedura este indeplinita. Inculpatul, partea civila, partea responsabilă civilmente şi, după caz, reprezentanţii legali ai acestora se citează din oficiu de către instanţă. Instanţa poate dispune citarea altor subiecţi procesuali atunci când prezenţa acestora este necesară pentru soluţionarea cauzei. Înfăţişarea persoanei vătămate sau a părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare
Art. 356 c.p.p. - asigurarea apararii. (1) Persoana vatamata, inculpatul, celelalte parti si avocatii acestora au dreptul sa ia cunostinta de actele dosarului in tot cursul judecatii.
(2) Cand persoana vatamata sau una dintre parti se afla in stare de detinere, presedintele completului ia masuri ca aceasta sa isi poata exercita dreptul prevazut la al. 1) si sa poata lua contact cu avocatul sau.
(3) In cursul judecatii, persoana vatamata si partile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat si pentru pregatirea apararii.
(4) In situatia in care persoana vatamata sau una dintre parti nu mai beneficiaza de asistenta juridica acordata de avocatul sau ales, instanta poate acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat si pregatirea apararii.
(5) In situatiile prevazute la al. 1)-4), acordarea inlesnirilor necesare pregatirii apararii efective trebuie sa fie conforma respectarii termenului rezonabil al procesului penal.

Art. 480 al. 2) c.p.p. - conditiile de incheiere a acordului de recunoastere a vinovatiei. La incheierea acestui acord asistenta juridica este obligatorie.
Art. 484 al. 2) c.p.p. - procedura in faţa instantei la recunoasterea vinovatiei. Instanta se pronunta asupra acordului de recunoastere a vinovatiei prin sentinta, in urma unei proceduri necontradictorii, in sedinta publica, dupa ascultarea procurorului, a inculpatului si avocatului acestuia, precum si a partii civile, daca este prezenta.

Fiind considerata o activitate procesuala complexa, apararea impune ca la eforturile persoanei ce lupta pentru apararea drepturilor si intereselor sale sa se alature si participarea unui aparator, care poate fi o persoana aleasa sau numita in procesul penal in scopul de a ajuta partile sa-si apere interesele ocrotite de lege. Pentru ca avocatul sa devina aparator este necesar sa fie ales de parte sau sa fie desemnat din oficiu conform dispozitiilor Legii 51/1995 republicata si a dispozitiilor din Statutul profesiei de avocat.
Conf. art 29 al. 1) din L.51/1995, avocatul inscris in tabloul baroului are dreptul sa asiste si sa reprezinte orice persoana fizica sau juridica, in temeiul unui contract incheiat in forma scrisa, care dobandeste data certa prin inregistrarea in registrul oficial de evidenta.

Asistenţa juridica (aparare tehnica) inseamna sprijinul pe care aparatorii (avocati) il dau partilor in cadrul procesului penal prin lamuririle, sfaturile si interventiilor lor ca specialisti in domeniul dreptului.

Nota: articolul nu epuizeaza subiectul.

Participantii in procesul penal. Subiectii procesuali principali

Procesul penal e definit ca fiind activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Dreptul procesual penal poate fi definit ca ansamblul normelor juridice privitoare la reglementarea procesului penal.
Participanti in procesul penal (art. 29 c.p.p.) sunt persoanele care coopereaza in cadrul procesului penal in vederea atingerii scopului acestuia. Acestia sunt: organele judiciare (art. 30c.p.p.), avocatul (art. 31 c.p.p.), partile (art. 32 c.p.p.), subiectii procesuali principali (art. 33 c.p.p.), alti subiecti procesuali (art.34 c.p.p.).
Partile din procesul penal sunt inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente.
Subiectii procesuali principali sunt suspectul si persoana vatamata.

SUSPECTUL nu este parte in procesul penal ci subiect procesual principal cu anumite drepturi si obligatii prevazute de lege. Inainte de declansarea urmaririi penale, persoana care a savarsit infractiunea se numeste faptuitor, iar dupa inceperea urmaririi penale, el devine suspect (invinuit).
Persoana cu privire la care, din datele si probele existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect (art. 77 c.p.p). Suspectul are drepturile prevazute de lege pentru inculpat, daca legea nu prevede altfel (art. 78 c.p.p.).
Inculpatul este parte în procesul penal, iar drepturile si obligatiile inculpatului sunt mai largi decat ale suspectului. Din momentul punerii in miscare a actiunii penale, suspectul dobandeste calitatea de inculpat.
Faptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict devine, la declansarea provesului penal, subiect principal pasiv al raportului juridic procesual penal. Suspectul este subiect de drepturi si obligatii procesuale, faptuitorul nu este un asemenea subiect deoarece nu exista cadrul procesual legal in care acesta sa aiba anumite drepturi si obligatii, acest cadru nascandu-se o data cu inceperea urmaririi penale, care coincide, de regula, cu pornirea procesului penal. Calitatea procesuala de suspect nu se justifica in cazul infractiunilor flagrante si a infractiunilor de audienta, cand conditiile manifeste in care s-a savarsit infractiunea fac mai usoara probatiunea, excluzand aproape cu desavarsireposibilitatea unei erori judiciare.
Drepturile inculpatului (care sunt aceleasi cu ale suspectului daca legea nu prevede altfel) in cursul procesului penal  sunt prevazute in art. 83 c.p.p.:
a) dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal, atragandu-i-se atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;
a.1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica a acesteia;
b) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu isi desemneaza unul, in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe in conditiile prevazute de lege, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
e) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale si civile a cauzei;
f) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba româna;
g) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
g.1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
h) alte drepturi prevazute de lege.

PERSOANA VATAMATA este persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala (art. 79 c.p.p.), fiind subiect procesual principal
Pentru a dobandi calitatea de persoana vatamata intr-un proces trebuie sa fie exprimata vointa in acest sens, vointa care sa sustina latura penala a procesului. In aceasta calitate organul de urmarire penala sau instanta de judecata au obligatia sa citeze persoana vatamata pentru a fi ascultata si a face declaratii in legatura cu faptele si împrejurarile cauzei.
Persoana vatamata nu poate fi ascultata ca martor in procesul penal; in situatia in care a fost totusi audiata, respectandu-se formele cerute pentru ascultarea martorilor (depunand juramantul), declaratia sa constituie mijloc de proba si poate servi la aflarea adevarului in masura in care se coroboreaza cu celelalte probe din dosar.
In faza de judecata persoana vatamata are cuvantul in cadrul dezbaterii din sedinta de judecata, iar dupa solutionarea cauzei poate declara calea de atac dar numai in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila si numai cu privire la latura penala. In situatiile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate  (de exemplu: in cazul infractiunii de lovire sau alte violente, vatamare corporala din culpa, abuz in serviciu, etc.) aceasta are drepturi in promovarea, exercitarea si stingerea actiunii penale. Persoana vatamata poate pune capat procesului penal prin  retragerea plangeii prealabile sau prin impacarea cu inculpatul, in cazul infractiunilor pentru care urmarirea penala se pune in miscare la plangerea prealabila. In cazurile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si in instanta participarea procurorului nu e obligatorie persoana vatamata poate sustine singura invinuirea.
Decesul persoanei vatamate in timpul procesului penal lasa un gol procesual, aceasta neputand fi inlocuita, drepturile sale stingandu-se odata cu titularul lor dar acest fapt nu impiedica exercitarea in continuare a actiunii penale, ci aceasta este exercitata in continuare de catre organul judiciar investit cu rezolvarea cauzei penale. Urmarirea sau judecata inceteaza, intre altele, in caz de moarte a sotului care a facut plangerea.
Drepturile persoanei vatamate sunt prevazute in art. 81 c.p.p.:
a) dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
b) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
c) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei;
d) dreptul de a fi informata, intr-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul României, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa ii fie comunicate;
e) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;
f) dreptul de a fi ascultata;
g) dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor si expertilor;
g.1) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba româna;
h) dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;
i) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
j) alte drepturi prevazute de lege.
Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala printr-o fapta penala pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu si care nu doreste sa participe la procesul penal trebuie sa instiinteze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o va putea audia in calitate de martor.

Nota: articolul nu epuizeaza subiectul.

22 dec. 2014

Paradisuri fiscale (IV). Exemple.

Gibraltar (Stânca Gibraltarului)
Paradisul cumpărăturilor şi scutirii de impozite. În zonă sunt mulţi muncitori marocani iar interesele lor nu sunt apărate de nimeni; se tem de şomaj, expatriere etc.; în anul 1994, pentru prima dată în istoria Gibraltarului s-a pus problema şomajului.
Cine doreşte să devină rezident permanent al Gibraltarului are nevoie de două scrisori de recomandare prin care guvernul te caracterizează ca fiind demn de noul statut. Persoanele fizice plătesc taxe doar pentru primii 90000 dolari din venitul total, ceea ce reprezintă un maximum de 56000 dolari, indiferent de suma din cont. Companiile sunt practic scutite de plata contribuţiilor către stat cât timp nu desfăşoară activităţi aici. Ele contribuie la bugetul local cu 200 dolari anual. Există taxe de timbru pentru proprietăţile deţinute şi taxe de import.
Isle of Man. Regiunea are propriul guvern, dar e încă dependentă de Marea Bitanie. Cu toate acestea, oficialii insulei administrează după bunul plac lucruri importante cum ar fi taxele. Această jurisdicţie e de mulţi ani considerată un paradis fiscal, dar şi unul dintre cele mai sigure şi mai atractive zone de offshore. Aici nu există taxe pentru profiturile realizate din vânzarea investiţiilor de capital sau impozite pentru transferurile de capital şi nici taxe de timbru. Există însă TVA şi o taxă pe venit, dar care nu depăşesc 18%. În plus, guvernul reduce constant acest procent, ajungând până acum (2007) şi la 10%. Autorităţile speră că, în următorii patru ani, corporaţiile nu vor mai fi taxate cu niciun impozit pe profit.
Belize (Hondurasul Britanic) - o ţară situată la sud de Mexic, în zona pan-americană. În 1981, Belize şi-a câştigat independenţa şi e azi parte a Commonwealthului. Capitala e Belmopan, dar centrul comercial e Belize City, care e cel mai mare oraş din Belize. Limba oficială e engleza. Cu o politică şi o monedă stabilă - dolarul belizean - Belize e o alternativă demnă de luat în seamă cînd se caută un refugiu de taxe în Pan-America. Sistemul de drept e cutuma şi e structurat ca în U.K. Regina Angliei e şeful statului, reprezentată de guvernator. U.K. e răspunzătoare de integritatea teritorială a ţării. Statutul companiilor: Compania de Comerţ Internaţional e instrumentul cel mai des folosit şi recomandabil şi în Belize.
Numele companiei: unele cuvinte sunt interzise (ex.: Assurance, Bank Society). Capital: stuctura standard a companiilor are un capital social de 10.000 $ americani. Acţiuni/acţionari: identitatea acţionarilor nu trebuie dezvăluită guvernului belizean. Acţiunile la purtător sunt permise. Capitalul social poate fi în orice monedă. Adunarea generală e autoritatea supremă; nu e obligatoriu să fie ţinută anual. Consiliul de administraţie: e obligatoriu doar un administrator, iar acesta poate fi o persoană fizică sau o societate (administrator unic). Beneficiarul: nu trebuie dezvăluit. Secretar: nu e obligatoriu. Registru contabil: nu e obligatoriu pentru companiile IBC. Înregistrarea conturilor: nu e obligatorie şi conturile bancare pot fi ţinute oriunde. Declaraţia anuală cu privire la acţionari: nu e prevăzută. Expert contabil: deoarece o IBC nu operează în Belize, nu e obligatorie nicio expertiză sau expert contabil. Controlul schimburilor: nu există. Registru public: statutul şi articolele de asociere trebuie păstrate în registru public. Companii pentru achiziţie: companiile gata constituite, de achiziţie imediată, sunt întotdeauna disponibile. Acestea au o structură standard cu un capital social de 10.000 USD. Constituirea: companiile pentru achiziţie sunt gata în 24 h. Formarea unei noi companii necesită 10-14 zile. Acorduri tarifare reciproce: nu există acorduri cu ţări europene.
Panama. Republică cu o suprafaţă de cca. 76.00 kmp, situată între Costa Rica şi Columbia, formează istmul ce uneşte America de Nord cu cea de Sud. Panama a fost o colonie spaniolă până în 1821, când a devenit o parte a Marii Columbia a lui Simon Bolivar. În 1903 Panama a rupt alianţa cu Columbia şi a devenit o republică independentă. Spaniola e limba oficială, dar mulţi locuitori din Panama City şi din Colon vorbesc engleza.
Unii numesc Panama Elveţia Americii Latine, dar locuitorii afirmă că aici se trăieşte mult mai bine ca în Elveţia. Rezidenţii străini şi corporaţiile sunt scutiţi de taxe. Costurile de trai şi cele administrative sunt minime. Ţara, în plină dezvoltare, începe să devină neîncăpătoare pentru numarul mare de străini care vor să se pensioneze aici.
Statutul companiilor: compania non-rezidentă pe acţiuni a fost pană în iunie 1995 singura companie disponibilă. Oricum, de la aceasta dată, Panama a inclus şi fundaţiile ca parte a serviciilor ei. Numele companiilor: poate fi în orice limbă, dar trebuie să se termine în Inc., Corp.sau S.A., Limited nu e suficient. Capital: nu e nevoie de un capital minim şi acesta poate fi în orice monedă. Acţiuni / acţionari: sunt permise acţiuni la purtător şi nominale. Deoarece nu e cerut un număr minim de acţionari, regulamentul de asociere al comapaniilor panameze va prevedea în general minimum doi. Adunarea generală: o adunare generală se va ţine la data stipulată în articole dar poate fi ţinută oriunde. Consiliul de administratie: compania trebuie să aibă cel puţin trei administratori, care nu trebuie să fie acţionari. Administratorii persoane juridice nu sunt permişi. Numele şi adresele administratorilor vor apărea în articolele de constituire şi schimbările ulterioare trebuie înregistrate şi trebuie să dea naştere la schimbări statutorii. Beneficiarul nu trebuie divulgat. Secretar: e obligatoriu un secretar; un secretar-companie nu e permis, dar poate fi unul dintre administratori. Sediul /  agentul înregistrat: agentul înregistrat trebuie să domicilieze în Panama. Registru contabil: nu se cere. Înregistrarea conturilor: nu se cere şi conturile pot fi ţinute oriunde. Declaraţii anuale cu privire la acţionari: nu sunt prevăzute, atâta vreme cât nu se execută activităţi comerciale în Panama. Expertiza contabilă: nu se cere. Controlul schimburilor: nu. Registru public: modul de constituire e înregistrat în Registrul public. Companii gata constituite: sunt disponibile. Constituirea durează 3-7 zile. Panama nu a încheiat acorduri tarifare reciproce cu ţările europene. (Adevărul, 4.05.2007)

Nota. Articolul nu epuizează subiectul şi de la data informaţiilor e probabilă existenţa unor modificări; pt. surse info vezi Părţile I, II, III.

Companii offshore. Obiective. Tipuri. Avantaje - Paradisuri fiscale (III)

Obiectivele companiilor offshore.
Scopurile pentru care se înfiinţează sunt diverse, începând cu reducerea profiturilor în zonele cu fiscalitate mare sau minimalizarea creditelor şi terminând cu eliminarea taxelor de moştenire sau păstrarea confidenţialităţii tranzacţiilor.
Societăţile comerciale offshore sunt utilizate pentru a reduce profitul societăţilor-mamă situate în zone cu fiscalitate mare şi pentru a transfera aceste profituri unei companii offshore.

Tipuri de companii offshore larg utilizate:
Companii offshore de investiţii; companii offshore de credit; holding offshore (utilizată pentru finanţarea activităţilor filialelor aflate în diverse jurisdicţii); societăţi de asigurare offshore; societăţi bancare offshore - constituite cu scopul acumulării de profit în zone cu fiscalitate redusă, precum şi pentru unificarea resurselor financiare şi facilitarea circulaţiei monetare în interiorul grupului; companie offshore constituită pentru a fi proprietară a unor bunuri - oferă posibilitatea eliminării taxelor de moştenire şi a taxelor pentru sporul de valoare, în felul acesta doar acţiunile companiei sunt tranzacţionate, fără plata altor taxe; companii offshore prestatoare de servicii în domenii precum: management, marketing, publicitate, expertiză şi consultanţă fiscală sau juridică - liberi profesioniştii din domeniu îşi pot reduce substanţial impozitele, prin cedarea dreptului de a fi plătiţi pentru activitatea desfăşurată în favoarea unei companii offshore; companii offshore ce se ocupă de salarizarea personalului - sunt folosite pentru reducerea impozitului pe salariile angajaţilor. Banii reprezentând salariile sunt transferaţi în conturile companiei offshore în care lucrează de fapt angajaţii şi astfel, nu se percepe niciun impozit pe venitul lor real; companii offshore create pentru a deţine o propietate intelectuală de forma patentelor, licenţelor, copyright-urilor, mărcilor de fabricaţie; înregistrări de nave pe numele unei companii offshore - astfel, profitul obţinut din exploatarea navei se acumulează într-o zonă cu fiscalitate redusă; fonduri de investiţii offshore - nu plătesc, de obicei, impozit pe profit sau taxe legale. Dividendele sunt impozitate la un nivel foarte scăzut sau sunt scutite de impozite.
Avantajele fiscale directe reprezintă ansamblul scutirilor, reducerilor totale sau parţiale de impozite şi taxe pe care altfel întreprinderea, dacă nu s-ar situa într-un paradis fiscal, le-ar plăti în mod cert.
Beneficiile suplimentare (independente de statutul fiscal favorabil) sunt suma de atuuri, independente de impozite, de care dispune întreprinderea în acţiunile pe care le desfăşoară: anonimat complet (o parte a paradisurilor fiscale nu consideră că ar trebui să fie informaţii publice datele de identificare ale acţionarilor sau directorilor); lipsa obligativităţii ţinerii evidenţei contabile (în anumite paradisuri fiscale companiile nu au obligaţia să întocmeasca registre de contabilitate, fapt ce conduce la realizarea unor economii substanţiale deoarece se ştie ce sume importante sunt cheltuite de companiile similare pentru a avea un sistem contabil bine pus la punct); contracararea efectelor inflaţiei (sumele se vehiculează în valute convertibile); mărirea pieţei potenţiale; flexibilitate şi operativitate în înmatricularea companiei (24 ore, 2-3 zile în funcţie de companie şi stat), fără ca prezenţa proprietarului să fie necesară; absenţa controalelor şi a restricţiilor valutare; firme gata constituite (ready made) pot fi achiziţionate pe loc de la companiile specializate. Societăţile multinaţionale investesc în Europa Centrală şi de Est prin intermediul companiilor offshore, iar ţările din aceste zone fiind flămânde de investiţii acceptă orice.
Prezenţa unei persoane de încredere la faţa locului (în compania offshore dintr-un anume paradis fiscal) e, deseori, absolut necesară pentru administrarea afacerii (p.31, ec. Vasile Vasilache, CEAA, ianuarie 2003).

Nota. Articolul nu epuizează subiectul şi de la data informaţiilor e probabilă existenţa unor modificări; pentru surse info v. si Părţile I, II.

Vezi si: Partea I; Partea II; Partea IV;  

Principiul de functionare al companiilor offshore - Paradisuri fiscale (II)

Principiul de funcţionare: două companii încheie o tranzacţie. Bunurile pleacă dintr-o direcţie, banii din cealaltă. Ţara unde se realizează profiturile impune însă o taxă pe diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel de vânzare. Însă, dacă la mijlocul tranzacţiei se inserează o firmă offshore şi înregistrează profitul  în contul ei, beneficiul impozabil e transferat într-o ţară ce aplică taxe mici. Apoi, pe baza ordinelor primite de la client, compania offshore transferă bunurile direct către cumpărător. Din punct de vedere al legislaţiei, avantajele companiilor offshore sunt evidente. Companiile pot efectua operaţiuni valutare de capital doar cu avizul BNR (persoanele fizice sau persoanele juridice române pot participa la capitalul social al unei firme străine doar cu acest aviz). Având în vedere că majoritatea companiilor offshore se constituie fără capital social (deci nu are loc o investiţie directă), nu mai trebuie cerut avizul BNR. În plus, acţionarii nu sunt cetăţeni români, beneficiarul român fiind doar un împuternicit al acţionarilor. Clientul, în cazul acesta cetăţeanul român, e şi el în siguranţă, deoarece există garanţii că acţionarul formal (nominalizat) nu va abuza de încrederea adevăratului  proprietar. Această garanţie e de fapt o declaraţie (semnată, dar fără dată) de renunţare la funcţie, ceea ce poate echivala cu demiterea retroactivă a acţionarului nominal. Acesta din urmă îl numeşte director cu puteri depline pe partenerul român, renunţând astfel la orice putere de decizie (revista FHM, p.104, mai 2000).

O afacere offshore implică trei factori: ţara gazdă a companiei, clientul şi intermediarul.
Gazda. Compania offshore e o societate înregistrată într-o ţară cu taxe scăzute sau chiar zero - având ca acţionar persoane nerezidente în acea ţară - şi care obţine venituri din activităţi desfăşurate în afara jurisdicţiei în cauză. Prin intermediul juridic, unele ţări (în general mici) au decis să acorde facilităţi în ceea ce priveşte taxele, pentru a-şi redresa economiile. Prin aceste măsuri au atras un număr mare de investitori străini, au obţinut venituri în plus din taxele de înregistrare a firmelor, au creat locuri de muncă pentru specialiştii autohtoni, şi-au dezvoltat sistemul bancar prin creşterea depozitelor în valută şi, nu în ultimul rând, au atras mulţi turişti. Cel mai bun exemplu şi gazda preferată a companiilor offshore e Cipru. Argumentele sale au fost: un sistem bancar dezvoltat, cadru legal după model britanic, acorduri semnate cu mai multe ţări pentru evitarea dublei impuneri, specialişti reputaţi şi o taxă plătită în cazul obţinerii unui profit de către compania offshore de numai 4,25% (în loc de taxa normală de 20%). În alegerea ţării gazdă trebuie avute în vedere şi costurile de înfiinţare, cheltuielile anuale de întreţinere, declaraţiile cerute de fiecare jurisdicţie (în unele cazuri nu se cere nici măcar bilanţul contabil), respectabilitatea. Cui nu-i surâde Cipru poate alege Anglia, Liechtenstein, Delaware-SUA, Gibraltar, Bahamas sau insulele Cayman, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale.
Clientul. Pentru a beneficia de avantajele deţinerii unei companii offshore, de taxele scăzute sau de lipsa acestora, de lipsa controalelor valutare, de anonimat şi confidenţialitate în derularea tranzacţiilor într-un mediu politic şi bancar stabil trebuie îndeplinite doua condiţii esenţiale:
1). Compania offshore să desfăşare o activitate comercială în ţara gazdă;
2). Compania trebuie să aparţină unei persoane nerezidente. Domeniile de aplicabilitate sunt numeroase: de la comerţ, servicii, investiţii, asigurări, tranzacţii imobiliare, pană la turism, transporturi navale etc.
Intermediarul. Şi pe piaţa românescă sunt active mai multe firme ce oferă consultanţă în domeniu. Costul de înfiinţare e în jur de 3000 euro iar timpul de livrare a unei companii "de-a gata" e între 3-4 zile pană la 1-3 săptămani. Mai pot exista unele cheltuieli de consultanţă. Procedura e simplă, actele necesar rezumându-se la o copie după paşaport, o scrisoare de bonitate bancară şi un specimen de semnătură.
Dacă vrei sa scapi de o astfel de companie poţi s-o vinzi sau, pur şi simplu, s-o închizi. Companiile offshore reprezintă o afacere cu avantaje mari şi riscuri minime, un dribling senzaţional contra sistemului de impozitare exagerat din România.

Nota. Articolul nu epuizează subiectul şi de la data informaţiilor e probabilă existenţa unor modificări.

Vezi si: Partea IPartea IIIPartea IV