Ordinul de protectie. Violenta in familie.

Cuprinsul articolului

• Ce se intelege prin violenta in familie
• Ce inseamna membru de familie
• Ce se poate obtine prin ordinul de protectie si durata masurilor
• Cine emite ordinul de protectie
• Cine poate cere emiterea unui ordin de protectie
• Modalitati in care pot interveni politistii
• Pedepsirea violentei conjugale
• Legaturi catre unele acte normative de interes in materie

Prin Legea nr. 25 din 2012 – de modificare si completare a Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie (republicata in luna mai 2012 ) – s-a introdus ordinul de protectie. Acest ordin este, practic, o hotarare judecatoreasca, un document eliberat de instanta la cererea persoanei interesate. Cererea se judeca in regim de urgenta, in camera de consiliu.

Ce se intelege prin violenta in familie (conform legii nr 217):

a) violenta verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;

b) violenta psihologica – impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;

c) violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;

d) violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;

e) violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;

f) violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;

g) violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Toate acestea trebuie dovedite de partea abuzata: cu documente medicale, cu martori, cu inregistrari.

Copiii pot reclama si ei violenta in familie. Nu vor fi admisibile probe care necesita timp indelungat deoarece procedura emiterii ordinului de protectie este una de urgenta.

Ce inseamna membru de familie

In intelesul legii, membru de familie inseamna:

a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;

b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;

c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc;

d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt sau in drept drepturile fata de persoana copilului;

e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala sau handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.

Ce se poate obtine prin ordinul de protectie si durata masurilor

Conform dispozitiilor din art. 23, Legea nr. 217/2003, persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre masurile, obligatiile sau interdictiile indicate expres de lege. Ordinul de protectie se poate emite de instanta pentru maximum 6 luni (art. 27 din Legea nr. 217/2003 republicata in 2012) – altfel ar fi incalcate drepturile si libertatile fundamentale.

Prin ordinul de protectie se poate solicita si obtine – in functie de gravitatea cazului, de dovezile aduse in sprijinul afirmatiilor:

a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;

c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;

d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;

e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;

h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.

Prin ordinul de protectie mai pot fi dispuse si alte masuri:

- agresorul sa suporte si contravaloarea chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala;
- obligarea agresorului sa urmeze consiliere psihologica, psihoterapie;
- recomandarea luarii unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.

Art. 8 al. (1) din CEDO: orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale.

In art. 8 al. (2) din Conventia europeana a drepturilor omului se prevede ca: este admisa ingerinta unei autoritati publice in exercitarea acestui drept daca aceasta este prevazuta de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora - ceea ce inseamna ca nu se incalca drepturile omului prin aplicarea unui ordin de protectie.

Cine emite ordinul

Competenţa de emitere a ordinului de protectie apartine judecatoriei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta victima.

Ordinul poate fi emis atunci cand exista unele demersuri judiciare cu privire la savarsirea unei fapte penale - vatamarea corporala a unui membru de familie, ca exemplu.

Ordinul poate fi emis – la cerere – si intr-o cauza civila; cand, in cazul unui proces de divort, ca exemplu, unul dintre soti e agresat verbal in mod repetat de catre celalalt sot.

De asemenea, ordinul de protectie poate fi emis – la cererea victimei - chiar daca nu exista vreun demers judiciar anterior.

Cine poate cere emiterea unui ordin de protectie

Titularul cererii de emitere a ordinului de protectie este victima. Cererea poate fi introdusa personal sau prin reprezentant legal si este scutita de taxa de timbru judiciar.

Cererea poate fi introdusa in numele victimei si de:

a) procuror;

b) reprezentantul autoritatii sau structurii competente, la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, cu atributii in materia protectiei victimelor violentei in familie;

c) reprezentantul oricaruia dintre furnizorii de servicii sociale in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie, acreditati conform legii, cu acordul victimei.

Si in cazurile a), b), c) victima poate renunta la judecarea cererii privind ordinul de protectie, iar renuntarea se face oricand, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa, si se constata prin incheiere data fara drept de apel.

Cererea de emitere a unui ordin de protectie se judeca de urgenta, in camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie. Citarea partilor se face potrivit regulilor privind citarea in cauze urgente.

Persoana care solicita ordinul de protectie poate fi asistata sau reprezentata de avocat, la cerere.

Persoana impotriva careia se solicita ordinul de protectie este obligatoriu asistata juridic.

Modalitati in care pot interveni politistii (citez din actele normative)

În cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 sunt prevăzute modalităţile prin care poliţia intervine în cazul comiterii actelor de violenţă în familie, şi anume „la sesizarea victimei, a altui membru de familie, a unei autorităţi sau din oficiu”, în alin. (3) al aceluiaşi articol stipulându-se că „lucrătorul de poliţie va anunţa imediat autoritatea competentă la nivel local, în legătură cu situaţia victimei”.

Conform Ordinului nr. 384/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie, poliţiştilor le revin următoarele atribuţii:

- monitorizarea cazurilor de violenţă în familie din sectorul sau unitatea teritorială deservită şi culegerea de informaţii despre acestea;

- întocmirea unei evidenţe separate privind cazurile de violenţăîn familieşi sesizareacompartimentelor cu atribuţii privind combaterea violenţei în familie din cadrul Direcţiilor judeţenede muncăşi protecţie socială 

- colaborarea cu medici, persoane din compartimentul combaterea violenţei în familie şi asistenţi sociali în vederea instrumentării propriu-zise a cazurilor;

- îndrumarea părţilor implicate în conflict, respectiv a agresoruluişi a victimei spre servicii sociale şi medicale de specialitate;

- colaborarea cu serviciile specializate pentru protectia copilului.

Pedepsirea violentei conjugale

Violenta conjugala se pedepseste asa cum se pedepseste orice alta violenta: plangere prealabila (la politie sau la parchet/procuror), certificat medical, martori.

Infractiunile sunt reglementate in codul penal, de la art. 180 – Lovirea si alte violente – si urmatoarele (mai grave, in functie de numarul de ingrijiri medicale, in functie de eventuale schilodiri).

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In cazul faptelor prevazute la alin. 1.1 si 2.1 (n.m. asupra membrilor de familie) actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, producandu-si efectele si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.

Legaturi catre unele acte normative

Textul integral al Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, republicata in Mai 2012

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_prevenirii_violentei_familie.php

Link ordinul de protectie – aspecte teoretice si link spre model cerere pentru ordinul de protectie:

http://www.aleg-romania.eu/ro/suport-pentru-victimele-violentei/ordinul-de-protectie

Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat

Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii.

Adagiu latin ce exprima regula de interpretare logica a legii civile conform careia orice norma juridica trebuie astfel interpretata incat sa se identifice posibilitatea aplicarii ei, iar nu sa se motiveze imposibilitatea aplicarii ei.

Astfel, in Codul civil 2011, art 1268 – interpretarea clauzelor indoielnice – la al. 3 se dispune:
Clauzele se interpretează in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela îi care nu ar putea produce niciunul.

In vechiul cod civil, art. 978 C. civ. prevedea ca, atunci cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, nu in acela ce n-ar putea produce vreunul.

Codul civil roman consacra aceasta regula de interpretare numai pentru a fi aplicata conventiilor, dar pentru identitate de ratiune doctrina juridica a extins-o si cu privire la interpretarea legii civile.

De lege lata, aceasta regula de interpretare fundamenteaza principiul aplicarii imediate a legii civile noi.

Ajutor public judiciar - model de cerere

Conform Art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008 ajutorul public judiciar in materie civila se poate acorda in urmatoarele forme:

a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat;

b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;

c) plata onorariului executorului judecătoresc;

d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.

Astfel, in cerere, la motivele “in fapt” pentru care se solicita ajutorul judiciar se va nota forma raportata la cazul in discutie: plata onorariu, scutiri, reduceri etc, conform art. 6 scris mai sus.

Model de cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar

Asistenta juridica gratuita in materie civila

Cuprinsul articolului:

• Dispozitiile legale care reglementeaza asistenta judiciara gratuita:
• Ce inseamna asistenta judiciara gratuita
• Cine beneficiază de asistenta judiciara gratuita si in ce conditii
• Ce se intelege prin venituri nete
• Ce se intelege prin membru de familie
• Procedura cererii de asistenta judiciara gratuita

Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, in conditiile Ordonantei de Urgenta nr. 51/2008, privind acordarea ajutorului public judiciar ]n materie civila, orice persoana fizica, in situatia in care nu poate face fata cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implica obtinerea unor consultatii juridice in vederea apararii unui drept sau interes legitim in justitie, fara a pune in pericol intretinerea sa ori a familiei sale.

Ajutorul public judiciar s-a dorit o facilitate pentru accesul liber la justitie si al celor cu posibilitati financiare reduse.

Noile taxe judiciare de timbru - OUG nr 80 din iunie 2013

In Monitorul Oficial Partea I nr. 392/29.06.2013 a fost publicata OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. 

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar sunt abrogate.

Este reformat intreg sistemul taxelor judiciare de timbru. Actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa ICCJ sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevazute in prezenta ordonanta de urgenta. 

Cateva exemple, pentru comparatie:

O cerere de divort va costa intre 50 si 200 lei, in conditiile in care, pana acum, cel mai mare tarif a fost de 39 lei.  

Art. 15 - Taxele judiciare de timbru pentru unele actiuni si cereri referitoare la raporturile de familie sunt urmatoarele: 

a) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. a) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Codul civil - 200 lei; 

b) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. b) si c) din Codul civil - 100 lei; 

c) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. d) din Codul civil - 50 lei; 

d) cererea privind acordarea despagubirilor sau pentru stabilirea prestatiei compensatorii - 50 lei; 

e) pentru cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divort si care au ca obiect stabilirea locuintei copilului, exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, dreptul parintelui sau al altor persoane decat parintii de a avea legaturi personale cu copilul, locuinta familiei - 20 lei fiecare cerere; 

f) orice alta cerere neevaluabila in bani - 20 lei, daca nu sunt scutite, potrivit legii, de taxa de timbru. 

Locutiunea - aspecte generale

Locuțiunea este un grup fix, neanalizabil din punct de vedere sintactic, care se caracterizează printr-un sens global unitar şi care se comportă ca o singură parte de vorbire. În limba română există locuţiuni aproape pentru toate părţile de vorbire. Ele se clasifică după clasa morfologică ale cărei caracteristici le preiau. Se întâlnesc următoarele feluri de locuţiuni: locuţiuni substantivale, locuţiuni adjectivale, locuţiuni pronominale, locuţiuni verbale, locuţiuni adverbiale, locuţiuni prepoziţionale, locuţiuni conjuncţionale şi locuţiuni interjecţionale.

Trăsătura formală care deosebeşte în principal locuţiunile de cuvintele propriu-zise, simple, este structura lor, având în vedere că primele sunt alcătuite din cel puţin două unităţi lexicale.

Mai pe scurt: Locuțiunea este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.

În afara contextului gramatical, o locuțiune (numită și sintagmă) care poate desemna un grup de cuvinte cu un înțeles unic, la baza căruia se află adesea o figură de stil. Față de locuțiunea gramaticală, însă, aceste alăturări de cuvinte nu îndeplinesc o funcție unică în frază, deci componentele trebuiesc analizate separat. Exemple de locuțiuni: ”monstru sacru”, ”de la oul Ledei”, “a înalbi un arab” (cf. Harap Alb), ”Cortina de Fier” ș.a.

Argumentele in logica juridica

Un argument (din latină argumentum ”mijloc de dovadă“) este o afirmație sau o serie de afirmații (premise), care este utilizată pentru a motiva o altă afirmație, de exemplu o concluzie (sau o teză). Afirmarea agrumentelor pentru a apăra o teză se numește argumentare.

Derivarea corectă din punct de vedere logic a unei afirmații din alte afirmații sau argumente (adevărate) se numește dovadă.

Dupa sursa lor, argumentele pot fi probatorii și legale.

Argumentele probatorii sunt informațiile pe care subiectul  le poate extrage din mijloacele de probă prevăzute de lege. Mijloacele de probă poartă prin conținutul lor informții care pot fi complete incomplete (importante sau mai puțin impotante) despre faptele juridice în sens larg.

Întemeierea introductivă a argumentelor probatorii are loc prin următoarele metode

- concordanța informațiilor;

- diferența între informații;

- concordanta si diferența dintre informații.