Procesul penal e definit ca fiind activitatea reglementata de
lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor
persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce
constituie infractiuni, astfel incat orice persoana care a savarsit o
infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana
nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Dreptul procesual penal
poate fi definit ca ansamblul normelor juridice privitoare la reglementarea
procesului penal.
Participanti in procesul penal (art. 29 c.p.p.) sunt persoanele care
coopereaza in cadrul procesului penal in vederea atingerii scopului acestuia.
Acestia sunt: organele judiciare (art. 30c.p.p.), avocatul (art. 31 c.p.p.),
partile (art. 32 c.p.p.), subiectii procesuali principali (art. 33 c.p.p.),
alti subiecti procesuali (art.34 c.p.p.).
Partile din procesul penal sunt inculpatul, partea civila si partea
responsabila civilmente.
Subiectii procesuali principali sunt suspectul si persoana vatamata.
SUSPECTUL nu este parte in procesul penal ci subiect procesual principal cu
anumite drepturi si obligatii prevazute de lege. Inainte de declansarea
urmaririi penale, persoana care a savarsit infractiunea se numeste faptuitor, iar dupa inceperea urmaririi
penale, el devine suspect (invinuit).
Persoana cu privire la care, din datele
si probele existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a
savarsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect (art. 77 c.p.p). Suspectul are drepturile prevazute
de lege pentru inculpat, daca legea nu prevede altfel (art. 78
c.p.p.).
Inculpatul este parte în procesul penal, iar drepturile si obligatiile
inculpatului sunt mai largi decat ale suspectului. Din momentul punerii in miscare
a actiunii penale, suspectul dobandeste calitatea de inculpat.
Faptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict devine, la declansarea
provesului penal, subiect principal pasiv al raportului juridic procesual
penal. Suspectul este subiect de
drepturi si obligatii procesuale, faptuitorul nu este un asemenea subiect
deoarece nu exista cadrul procesual legal in care acesta sa aiba anumite
drepturi si obligatii, acest cadru nascandu-se o data cu inceperea urmaririi
penale, care coincide, de regula, cu pornirea procesului penal. Calitatea procesuala de suspect nu se
justifica in cazul infractiunilor flagrante si a infractiunilor de audienta,
cand conditiile manifeste in care s-a savarsit infractiunea fac mai usoara
probatiunea, excluzand aproape cu desavarsireposibilitatea unei erori judiciare.
Drepturile
inculpatului (care sunt aceleasi cu ale suspectului daca legea nu prevede
altfel) in cursul procesului penal sunt prevazute in art. 83 c.p.p.:
a) dreptul de a nu da nicio declaratie pe
parcursul procesului penal, atragandu-i-se atentia ca daca refuza sa dea
declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da
declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;
a.1) dreptul de a fi informat cu privire la
fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica a acesteia;
b) dreptul de a consulta dosarul, in
conditiile legii;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca
nu isi desemneaza unul, in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se
desemna un avocat din oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe
in conditiile prevazute de lege, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
e) dreptul de a formula orice alte cereri ce
tin de solutionarea laturii penale si civile a cauzei;
f) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un
interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in
limba româna;
g) dreptul de a apela la un mediator, in
cazurile permise de lege;
g.1) dreptul de a fi informat cu privire la
drepturile sale;
h) alte drepturi prevazute de lege.
PERSOANA VATAMATA este persoana care a suferit o vatamare
fizica, materiala sau morala prin fapta penala (art. 79 c.p.p.), fiind subiect procesual principal.
Pentru a dobandi calitatea de persoana vatamata intr-un proces
trebuie sa fie exprimata vointa in acest sens, vointa care sa sustina latura
penala a procesului. In aceasta calitate organul de urmarire penala sau
instanta de judecata au obligatia sa citeze persoana vatamata pentru a fi
ascultata si a face declaratii in legatura cu faptele si împrejurarile cauzei.
Persoana
vatamata nu poate fi ascultata ca martor in procesul
penal; in situatia in care a fost totusi audiata, respectandu-se formele cerute
pentru ascultarea martorilor (depunand juramantul), declaratia sa constituie
mijloc de proba si poate servi la aflarea adevarului in masura in care se
coroboreaza cu celelalte probe din dosar.
In faza de judecata persoana vatamata are
cuvantul in cadrul dezbaterii din sedinta de judecata, iar dupa solutionarea
cauzei poate declara calea de atac dar numai in cauzele in care actiunea penala
se pune in miscare la plangerea prealabila si numai cu privire la latura
penala. In situatiile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate (de exemplu: in cazul infractiunii
de lovire sau alte violente, vatamare corporala din culpa, abuz in serviciu,
etc.) aceasta are drepturi in promovarea, exercitarea si stingerea actiunii
penale. Persoana vatamata poate pune capat procesului penal prin retragerea
plangeii prealabile sau prin impacarea cu inculpatul, in cazul infractiunilor
pentru care urmarirea penala se pune in miscare la plangerea prealabila. In
cazurile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate si in instanta participarea procurorului nu e obligatorie
persoana vatamata poate sustine singura invinuirea.
Decesul persoanei vatamate in timpul
procesului penal lasa un gol procesual, aceasta neputand fi inlocuita,
drepturile sale stingandu-se odata cu titularul lor dar acest fapt nu impiedica
exercitarea in continuare a actiunii penale, ci aceasta este exercitata in
continuare de catre organul judiciar investit cu rezolvarea cauzei penale.
Urmarirea sau judecata inceteaza, intre altele, in caz de moarte a sotului care
a facut plangerea.
Drepturile
persoanei vatamate sunt prevazute in art. 81 c.p.p.:
a) dreptul de a fi informata cu privire la
drepturile sale;
b) dreptul de a propune administrarea de probe
de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
c) dreptul de a formula orice alte cereri ce
tin de solutionarea laturii penale a cauzei;
d) dreptul de a fi informata, intr-un termen
rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu
conditia de a indica o adresa pe teritoriul României, o adresa de posta
electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa ii fie
comunicate;
e) dreptul de a consulta dosarul, in
conditiile legii;
f) dreptul de a fi ascultata;
g) dreptul de a adresa intrebari inculpatului,
martorilor si expertilor;
g.1) dreptul de a beneficia in mod gratuit de
un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica
in limba româna;
h) dreptul de a fi asistata de avocat sau
reprezentata;
i) dreptul de a apela la un mediator, in
cazurile permise de lege;
j) alte drepturi prevazute de lege.
Persoana care a suferit o vatamare fizica,
materiala sau morala printr-o fapta penala pentru care actiunea penala se pune
in miscare din oficiu si care nu doreste sa participe la procesul penal trebuie
sa instiinteze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o
va putea audia in calitate de martor.
Nota: articolul nu epuizeaza subiectul.
