15 aug. 2013

Sedinta de informare privind medierea – consideratii

Actualizare luna mai 2014
Sedintele de informare cu privire la mediere nu mai sunt obligatorii nici in cauzele civile si nici in cele penale.

Obligativitatea participarii la sedintele de informare privind medierea a fost declarata neconstitutionala.
Judecatorii Curtii Consitutionale au admis in data de 7 mai, cu unanimitate de voturi, exceptia de neconstitutionalitate a doua articole din Legea 192∕2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Primul articol declarat neconstitutional: art.2 al. 1 - dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.
Al doilea articol: art. 2 al. 1 indice 2 - instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop.

Obligativitatea prezentarii la sedinta de informare privind avantajele medierii si respingerea actiunilor de catre instanta in situatia in care nu se depune procesul verbal / certificatul care dovedeste prezenta la sedinta de informare sunt neconstitutionale.
Decizia este definitiva si general obligatorie.

Aceasta decizie nu va afecta posibilitatea instantei, cand considera necesar, de a recomanda partilor sedinta de informare si / sau de a le indruma catre soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, conform art. 227 al. 2 din noul Cod de Procedura Civila.
Pe scurt: in cauzele civile sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu (mai) este obligatorie.

Una dintre formele Legii nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator prevedea ca partile pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv in materie penala dar a urmat Legea nr. 255 / 2013 pentru punerea in aplicare a Noului cod de procedura penala (Monitorul Oficial, nr. 515, din 14 august 2013) prin care este abrogata dispozitia care stabileste ca sedinta de informare privind medierea este obligatorie in cauze penale, dispozitia de abrogare fiind in vigoare de la 1 februarie 2014.
Pe scurt: in cauzele penale sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu este obligatorie.

Atentie! Sedinta de informare privind medierea este diferita de sedinta de mediere. Nici sedinta de mediere nu este obligatorie dar poate fi sugerata inclusiv de instanta de judecata, in anumite cauze, insa nu e obligatoriu ca partile sa accepte - cel putin deocamdata.
                                                                      ***
                                                              ***         ***
Incepand cu data de 1 august 2013 informarea privind medierea este obligatorie si este (relativ) gratuita.
In sedinta de informare privind medierea, mediatorul (sau alta persoana abilitata prin dispozitiile legii) explica partilor scopul, limitele si efectele medierii, precum si avantajele acestei proceduri.
Pentru dosarele aflate deja pe rolul instantelor - inainte de 1 august 2013 - procedura privind informarea asupra medierii nu este obligatorie dar partile pot opta pentru stingerea litigiului prin mediere.

Reclamantul este cel obligat sa parcurga aceasta procedura a sedintei de informare privind medierea si paratul este liber sa ii dea curs sau ba. Totusi, daca paratul este de acord, in instanta, cu sedinta de informare si ulterior nu ii da curs - refuza sa se prezinte la invitatia reclamantului - poate primi o amenda judiciara conform art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. f  din codul de procedura civila.
In plus, daca paratul, va dori sa faca o cerere reconventionala - actiune care echivaleaza cu o cerere de chemare in judecata si care ii confera paratului calitatea de reclamant - va trebui sa se prezinte la sedinta de informare privind avantajele medierii pentru ca va avea, practic, dubla calitate: de parat si de reclamant.

Informarea privind avantajele medierii poate fi facuta si de avocat, procuror, judecator, consilier juridic, notar (Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea OUG nr.4/2013) si nu doar de mediator.
Reclamantul va trimite paratului invitatia la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii. Paratul se poate prezenta - dar nu e obligat sa accepte o eventuala stingere a litigiului prin mediere - sau e liber sa nu dea curs invitatiei si sa astepte termenul pentru judecarea cauzei ininstanta.

La sedinta de informare pot fi prezenti si avocatii partilor sau numai avocatii - daca au mandat in acest sens. Se intelege faptul ca acei clienti care mandateaza avocatul sa ii reprezinte la sedinta de informare stiu exact ce doresc si isi mandateaza reprezentantul in acest sens. Exista unele pareri conform carora sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu isi atinge scopul daca partile isi mandateaza avocatul dar, in logica lucrurilor, consider ca astfel de pareri sunt subiective.

Reclamantul trebuie sa comunice mediatorului, in vederea trimiterii invitatiei catre cealalta parte, care este obiectul litigiului. Daca in care in termen de 15 zile paratul nu da curs invitatiei, atunci se considera informat numai reclamantul si se va emite procesul verbal necesar in instanta pentru ca cererea sa nu fie respinsa ca fiind inadmisibila.
Daca paratul da curs invitatiei - se prezinta la sedinta de informare la data si ora stabilite in invitatie - atunci se considera ca are loc informarea ambelor parti si se va emite (gratuit) certificatul de informare.
Daca dupa informarea partilor asupra avantajelor medierii acestea doresc sa demareze procedura medierii si ajung la un acord - total sau partial - cu privire la litigiu se va incheia acordul de mediere. Acordul de mediere, insa, nu este gratuit, ci se va achita onorariul mediatorului. Acest onorariu este negociabil si se va stabili impreuna cu partile. De regula, onorariul se achita de toate partile, in cote egale dar se poate conveni asupra faptului ca onorariul sa fie achitat numai de una dintre parti.

Observatii
Exista opinii conform carora procedura de informare cu privire la mediere este o procedura prealabila judecarii cauzei in instanta, conform prevederilor cuprinse in art. 193 cod procedura civila care reglementeaza procedurile prealabile. Astfel, se sustine ca instanta nu va putea - din oficiu - pune in discutia partilor neindeplinirea, de catre reclamant, procedurii privind medierea decat in cazul in care aceasta a fost invocata de parat. Adica, in cazul in care paratul nu invoca - la primul termen de judecata -  neindeplinirea procedurii de catre reclamant, instanta nu va putea aplica sanctiunea respingerii cerereii ca fiind inadmisibila.

Pe de alta parte, sunt voci care sustin ca procedura privind informarea nu este o procedura prealabila, ci o obligatie procesuala.
Conform art.31 indice 2 din Legea nr.192/2006 privind medierea: Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile în materiile prevazute de art. 60 indice 1 al.1, lit. a-f.

Consider ca exista o contradictie intre cele doua dispozitii legale: art. 193 c.p.civila si art. 31 indice 2 din Legea nr. 192/2006 deoarece sedinta de informare privind medierea este, practic, o procedura prealabila. Dispozitia privind obligarea instantei la a respinge cererea reclamantului care nu a indeplinit procedura cu privire la informarea asupra medierii ar trebui sa se regaseasca si in dispozitiile codului de procedura civila daca s- a urmarit ca exceptia inadmisibilitatii actiunii sa poata fi invocata din oficiu de instanta.
Consider ca in caz contrar discutia privind procedura despre avantajele medierii nu poate fi pusa in discutia partilor din oficiu (daca aceasta nu a fost invocata de parat).

In sustinerea ideii ca procedura privind informarea nu este o procedura prealabila nu s-au adus argumente suficient de puternice din punct de vedere juridic, ci se sustine ca aceasta procedura tine de obligatiile procesuale ale partilor si instanta e obligata sa aduca la cunostinta partilor ce obligatii au si de aceea poate pune in discutie, din oficiu, neindeplinirea procedurii. In drept, se motiveaza conform dispozitiilor din art. 129 al. 2:
Judecatorul va pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea lor din proces si va starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.
Si
dispozitiile art. 131 al.1:
In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate. Dispozitiile art. 1321 alin. (2) sunt aplicabile.

Observatii:
Judecatorul poate starui mult si bine in toate fazele procesuale ca partile sa se impace dar aceasta nu inseamna ca informarea cu privire la mediere poate fi pusa in discutie din oficiu, sanctionandu-se reclamantul cu respingerea actiunii ca inadmisibila daca nu parcurge etapa de informare cu privire la mediere.
In plus, judecatorul ar putea pretinde si prezenta partilor reprezentate de avocat (sau alta persoana indreptatita) cand acele parti e posibil sa fie la mii de kilometri distanta de locul unde se desfasoara procesul. Bininteles, banuiesc ca instanta va tine cont de asemenea aspecte atunci cand ar pretinde asa ceva.

Tot ceea ce tine de obligatiile partilor - si cu privire la care instanta poate indruma partile - se afla (sau ar trebui sa se afle) in cuprinsul dispozitiilor din codul de procedura civila.

Desi nu s-au implinit 30 de zile de cand procedura privind informarea despre mediere a devenit obligatorie s-a constatat o practica neunitara a instantelor de judecata cu privire la respingerea cererilor ca fiind inadmisibile: unele instante resping cererile pur si simplu si altele admit aceste cereri urmand sa puna - sau nu - in discutia partilor procedura informarii cu privire la avantajele medierii.

Medierea, in sine, este o cale care ar putea conduce la decongestionarea instantelor de judecata dar modul in care a inteles legiuitorul sa o aplice (implementeze) este gresit deoarece mai mult se pierde timp si se impiedica accesul unor justitiabil la justitie. Plus ca sedinta de informare nu e total gratuita; e gratis in sensul ca nu se plateste onorariul mediatorului.

Constitutia Romaniei, art. 21: Accesul liber la justitie
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

Poate ca nu se ingradeste accesul liber la justitie, dar consider ca s-a ingreunat si s-au majorat costurile si prin cheltuielile pe care trebuie sa le suporte justitiabilul cu sedinta de informare, dupa ce taxele judiciare de timbru au fost foarte mult majorate (in unele cazuri cu peste 20%).

**
In materia dreptului penal sedinta de informare cu privire la avantajele medierii va deveni obligatorie la data intrarii in vigoare a codului de procedura penala (data preconizata ca fiind februarie 2014).
Medierea in materie penala este posibila si in prezent, pentru acele infractiuni la care impacarea partilor inlatura raspunderea penala (si pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate). De asemenea, e posibila medierea si cu privire la solutionarea laturii civile a unui dosar penal (in cazurile in care partea vatamata se constituie parte in procesul penal si are anumite pretentii de despagubiri).
In cazul in care partile ar alege calea medierii procesul aflat pe rolul instantei penale se va suspenda trei luni, de la data semnarii contractului de mediere.

Vezi si: