Procedura de informare cu privire la mediere

Actualizare luna mai 2014

Sedintele de informare cu privire la mediere nu mai sunt obligatorii nici in cauzele civile si nici in cele penale.

Pentru detalii vezi Sedinta de informare privind medierea.

                                                                     ***

                                                               ***       ***

Continutul articolului

• Procedura de informare
• Dovada participarii la sedinta de informare
• Costul sedintei de informare
• Litigiile in care procedura de informare e obligatorie
• Ședința de informare privind medierea nu mai e obligatorie în penal

Incepand cu data de 1 august 2013 informarea privind medierea este obligatorie, o etapa ce poate fi parcursa usor si gratuit si nu obligatoriu la mediator – desi sunt voci care sustin contrariul argumentand ca un avocat, de exemplu, daca ar face aceasta informare n-ar mai avea dreptul sa reprezinte o parte in instanta pe motiv ca ar afla anumite date care ar putea avantaja pe clientul sau. Ceea ce este gresit: nu exista incompatibilitate deoarece avocatul – informand despre binefacerile medierii – nu intra in fondul problemei ci doar explica partilor ca au deschisa calea medierii, adica se pot intelege cu privire la ce au de impartit, incheie un contract de mediere cu modul in care s-au inteles asupra problemei si actul va fi trimis, eventual, la instanta sau la notar (dupa caz).

Informarea poate fi facuta si de avocat, procuror, judecator, consilier juridic, notar (Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr.4/2013) si nu doar de mediator, cum a fost pana la aceasta modificare – or fi inteles ca mai mult ar fi pus justitiabilul pe drumuri si la alte cheltuieli daca ar fi fost nevoit sa caute si un mediator si sa se deplaseze pana acolo (dus-intors de cel putin doua ori), ceea ce n-ar fi dificil si costisitor, ar fi unii tentati sa creada fara sa se gandeasca prea mult la toate implicatiile.

Medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor, potrivit art. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea.

Mediator poate fi orice persoana care are studii superioare si 3 ani vechime in munca. Mediator poate fi inginerul, profesorul, medicul, arhitectul etc – daca urmeaza si un “curs de mediere” cu durata de circa trei luni si mai apoi se inscrie in “tabloul mediatorilor”.

Conform dispozitiilor din art. 227 al. 3 din codul de procedura civila, in cazul in care judecatorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii.

Altfel spus: procedura de informare cu privire la mediere nu trebuie parcursa obligatoriu inainte de a fi depusa cererea (de chemare in judecata) la instanta. Daca procedura de informare nu a fost indeplinita judecatorul va acorda partilor un termen in acest scop, termen care nu poate fi mai scurt de 15 zile. Dupa informare partile sunt cele care decid daca aleg calea medierii sau calea instantei de judecata pentru a rezolva litigiul. Daca partile considera ca procedura medierii e mai avantajoasa vor apela la aceasta procedura (procedura medierii – medierea propriu-zisa nu este gratuita, partile platind onorariu mediatorului).

Daca partile au incercat sa rezolve litigiul prin mediere, inainte de a se adresa instantei (inainte de introducerea actiunii) judecatorul nu va mai acorda termen in acest scop ci va urma procedura prevazuta pentru solutionarea cauzei prin intermediul instantei de judecata.

Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea (art. 2 al.11 din Legea nr. 192/2006, cu modificarile ulterioare).

Daca informarea a fost facuta de alta persoana care are acest drept prin lege (avocat, procuror etc.) aceasta va atesta in scris ca partile au participat la sedinta de informare privind medierea.

Reclamantul este cel care are obligatia de a-l chema pe parat la sedinta de informare. Paratul poate alege daca va participa sau nu, cu exceptia situatiei in care a confirmat in instanta ca este de acord sa participe.

Daca reclamantul nu demareaza procedura de informare si nu parcurge aceasta etapa, fie inainte, fie dupa depunerea cererii de chemare in judecata, instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila.

Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei. Daca judecatorul i-a pus in vedere sa parcurga procedura de informare si paratul a acceptat insa ulterior a refuzat sa se prezinte, poate fi amendat conform art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. f  din codul de procedura civila:

(1) Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite in legatura cu procesul, astfel:
1. cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:

f) neprezentarea unui inscris sau a unui bun de catre cel care il detine, la termenul fixat in acest scop de instanta […]

Medierea propriu-zisa nu e obligatorie iar daca se incepe procedura si partile, totusi, nu se inteleg au deschisa calea instantei si vor depune la dosar si procesul-verbal primit de la mediator.

Costul sedintei de informare privind medierea

Conform modificarilor aduse legii privind medierea (Legea nr.192/2006) prin Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr. 4/2013, sedinta de informare cu privire la mediere este gratuita, neputand fi percepute onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.

Cu toate acestea, nu o consider a fi fara costuri suplimentare pentru justitiabil – fie acesta reclamant sau parat. Reclamantul trebuie sa mearga la mediator (cheluiala in plus cu drumul) daca informarea nu e facuta de avocat, de judecator sau alta persoana care are dreptul si sa nu mai fie obligat sa se deplaseze cine stie unde. Mai apoi sunt costurile privind corespondenta: invitatia la sedinta de informare se trimite paratului prin posta, cu o confirmare de primire – si apoi se asteapta, cel putin 15 zile ca paratul sa raspunda (in unele cauze in timpul cat reclamantul asteapta un eventual raspuns lucrurile se pot inrautati, se pot pierde eventuale termene etc). Cand paratul este in alt capat de tara sau in alt capat de lume cheltuiala poate fi mai mare, avand in vedere ca una dintre parti trebuie sa se deplaseze la mediator daca vrea sa participe la sedinta de informare - si, probabil, nimeni nu va dori sa cheltuiasca mai mult decat e necesar asa ca cei mai multi vor refuza participarea dar reclamantul a pierdut timp si ceva bani in plus.

Litigiile in care sedinta de informare privind medierea este obligatorie

Citez din Legea nr. 196 din 2006, modificata:

Art. 60 indice 1
(1) In litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:
a)în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64 (n.b. - continuarea casatoriei; partajul de bunuri comune; exercitiul drepturilor parintesti; stabilirea domiciliului copiilor; contributia parintilor la intretinerea copiilor; orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013-1.024 (n.b. - orodnanta de plata) sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 (n.b. - procedura cu privire la cererile de valoare redusa) din Legea nr. 134/2010, republicată (n.b. - codul de procedura civila), cu modificările şi completările ulterioare;
g) în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, şedinţa de informare se desfăşoară separat.

Nota mea: imi imaginez cum victima unui viol (art. 197 al. 1 cod penal) isi cheama tortionarul pentru a-l informa despre binefacerile medierii.

Art. 197 al. 1 cod penal – Violul

Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Actualizare 30.12.2013

Ședința de informare privind medierea nu mai este obligatorie în materie penală.

Prin Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, publicată în M. Of., Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, a fost modificată legea privind medierea în ceea ce privește unele aspecte penale.
A fost abrogat art. 60 indice 1 al. 1, litera g) din legea medierii, referitor la obligativitatea ședintei de informare privind infracțiunile în care retragerea plângerii ori împacarea părților înlătură răspunderea penală.

S-a modificat (între altele) și art. 67 din aceeași lege, privitor la medierea penală, diferențiindu-se că medierea poate avea loc atât pe latura civilă (în toate procesele penale) cât și pe latura penală (doar în procesele unde retragerea plângerii ori împăcarea părților înlătură răspunderea penală).