13 iun. 2012

Clasificarea contractelor


Noul Cod civil cuprinde o oarecare reglementare privind clasificarea contractelor: Sectiunea a 2-a, Titlul II, Cartea a V-a - "Despre obligatii”
Criteriile de clasificare  si categoriile de contracte rezulta din dispozitiile art. 1171-1177.
Prin noul cod civil se introduce notiunea de contract-cadru (art 1176)


Dupa modul in care se echivaleaza prestatia unei parti

Cu titlu oneros - contractul prin care partea care procură celeilalte părţi un anumit folos, urmăreşte, în schimb, să obţină un alt folos patrimonial mai mult sau mai puţin echivalent.
Exemple: de vânzare-cumpărare, de locaţiune, de arendare, de tranzacţie, de rentă viageră (poate fi şi cu titlu gratuit, dar ar fi o liberalitate, nu ar mai avea caracter aleatoriu), de întreţinere (poate fi şi gratuit), de asigurare, de consignaţie, de comision, de transport, de antrepriză; sechestrul (poate fi şi gratuit - dacă părţile au convenit; sechestrul judiciar e variantă a depozitului), contractul de depozit poate fi şi oneros (în principiu e gratuit), contractul de mandat poate fi şi oneros (în principiu e gratuit), contractul de împrumut de consumaţie - mutuum - poate fi şi oneros (în principiu, e gratuit).


Codul civil împarte contractele cu titlu oneros în contracte comutative şi contracte aleatorii:
Comutative - contractele în care părţile cunosc sau pot cunoaşte din chiar momentul încheierii lor întinderea drepturilor şi oblig. ce le revin, pe care le privesc ca fiind valoric echivalente. Exemple: contractul de vanzare-cumparare; de arendare; de tranzacţie; de schimb; de transport; de antrepriză.
Contracte aleatorii - cele în care existenţa sau întinderea obligatiilor (cel puţin ale uneia dintre părţi) depinde de un element nesigur (numit alea), părţile având în vedere la încheierea contractului posibilitatea unui câştig sau riscul unei pierderi. Exemple: contractul de asigurare; de rentă viageră; de întreţinere; de consignaţie; jocul; pariul; vânzarea unui uzufruct, a nudei proprietăţi, a unui drept litigios, a unor dreturi succesorale.  Contractul e aleatoriu când echivalentul depinde, pentru una sau toate părţile, de un eveniment incert. Diferenţa dintre contractele aleatorii şi contractele sub condiţie constă în faptul că, în cazul contractelor sub condiţie, de producerea evenimemtului depinde însăşi existenţa obligaţiei; la contractul aleatoriu, evenimentul nu influenţează existenţa contractului, ci doar câştigul sau paguba încercată de părţi.
Toate contractele oneroase sunt sinalagmatice.

Cu titlu gratuit - o parte procură celeilalte părţi un folos patrimonial fără a urmări să primească ceva în schimb. Exemple: de comodat, mutuum (poate fi şi oneros); de mandat (poate fi şi oneros); de depozit (poate fi şi oneros); sechestrul (poate fi şi oneros); de rentă viageră (în principiu e oneros).
Contractele cu titlu gratuit pot fi impartite in:
Contracte dezinteresate – prin care o parte procura celeilalte un folos, cu titlu gratuit, dar fara a-si stirbi propriul patrimoniu. Exemplu: contractul de imprumut, mandatul gratuit;
Liberalitati – cele prin care o parte transmite celeilalte, cu titlu gratuit, un bun sau o factiune din patrimoniul sau sau chiar intregul sau patrimoniu. Exemplu: contractul de donatie.
Sub aspectul formei liberalitatile sunt acte solemne iar cele dezinteresate sunt, in principiu, acte consensuale.

Dupa modul de manifestare a vointei partilor contractante:

Sinalagmatice (bilaterale) - contracte încheiate prin realizarea voinţei a doua părţi diferite (putând, fiecare parte, să fie constituită din una sau mai multe persoane). Ambele părţi dobândesc drepturi şi îşi asumă obligaţii colaterale; contractanţii sunt, în acelasi timp, creditor şi debitor unul faţă de altul. Exemple: de vânzare-cumpărare; de locaţiune; de arendare; de tranzacţie, de comision; de rentă viageră (când e oneros); de asigurare; de schimb; de transport; de antrepriză.

Unilaterale - contractul încheiat valabil de către o singură parte (îşi asumă obligaţii numai una dintre părţi).
Exemple: de depozit; de donaţie; de mandat; de împrumut (comodat şi mutuum); promisiunea unilaterală de vânzare.
Contractul unilateral nu trebuie confundat cu actul juridic unilateral: primul este rezultatul acordului de vointa intre doua sau mai multe persoane (si doar generează „unilateral” obligaţii în sarcina uneia dintre parti) iar actul juridic unilateral este rezultatul unei singure vointe (ca exemple: testamentul, renuntarea la un drept, actul de optiune succesorala)

Dupa modul de formare a contractelor:

Aceasta categorie de contracte e reglementata in art 1174 din Codul Civil in vigoare de la 1 Octombrie 2011.
Consensuale - contract ce se încheie prin simpla manifestare a voinţei părţilor, indififerent de forma ei de exprimare (oral/scris) - principiul consensualismului în dreptul civil
Exemple: contractul de vanzare-cumparare; de locaţiune; de schimb; de mandat; de tranzacţie; de întreţinere; de rentă viageră; de consignaţie; de transport; de antrepriză.
Consensual = valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor.

Reale - cele pentru a căror încheiere valabilă - pe lângă consimţământul părţilor - e necesară şi predarea efectivă (tradiţiune) a bunului la care se referă. Exemple: contractul de împrumut (comodat şi mutuum); de transport; de depozit, de consignatie, contractul de gaj.
OBS: Caracterul real al contractului de arendare e controversat în doctrină. Contractele reale nu sunt considerate încheiate (şi obligatia specifică nu se naşte) cat timp cât nu a intervenit predarea lucrului la care actul se referă.
Aceasta categorie a fost criticata in doctrina (v. L.Pop) afirmandu-se ca remiterea bunului ar trebui considerata ca fiind executarea unei obligaţii create prin respectivul contract consensual. In noul Cod civil a ramas reglementarea din vechiul cod, conform careia fara remiterea materiala a bunului, contractele reale nu se pot forma.

Solemne (formale) - valabilitatea e condiţionată de exprimarea consimţământului părţilor într-o anumită formă cerută de lege ad validitatem. Acest tip de contract necesita forma solemna ca o conditie sine qua non.
Lipsa formei cerută de lege în actele solemne atrage nulitatea absolută a actului. Exemple: de arendare; vânzarea terenurilor agricole; de donaţie, de ipoteca.


Dupa modul in care se exprima vointa partilor contractante contractele pot fi:

Contracte negociate – e presupusa discutia (negocierea) tuturor clauzelor cuprinse in contract – partile trebuie sa fie de acord, neconditionat cu aceste clauze.
Este contractul in care toate conditiile si clauzele, natura, intinderea si calitatea prestatiilor la care se obliga partile contractante sunt rezultatul negocierilor libere.  Este tipul traditional de contract.

Contracte de adeziune - sunt acele contracte redactate in intregime sau aproape in intregime de catre una dintre partile contractante, cealalta parte neputand modifica clauzele contractuale ci doar sa le accepte sau nu. Oferta se adreseaza in general publicului. Ca exemplu: calatorul care doreste sa calatoreasca la o anumita companie de transport aerian sau terestru trebuie sa accepte conditiile impuse de compania respectiva. Alt exemplu: contractul de transport in comun. Alte exemple: contractul de transport pe calea ferata, contractul de telefonie fixa
si sau mobila, contractul de furnizare a utilitatilor (apa, electricitate, gaz),  contractele dintre comercianti si consumatori.
Contractul de adeziune are o reglementare speciala in codul civil in vigoare de la 1 Octombrie 2011: art 1175.


Contracte obligatorii (sau fortate) - conditiile incheierii lor sunt impuse de lege, de autoritati publice sau de organisme profesionale. 

Exemplu: asigurarea de raspundere civila pentru proprietarii de autovehicule 


Dupa modul de executare:

Cu executare imediata - executarea se produce intr-un singur moment;

Cu executare succesivă - se execută prin mai multe prestaţii succesive (vânzarea în rate), fie printr-o prestaţie continuă (închirierea spaţiului locativ = contractul de locaţiune). Termenul de prescripţie se calculează raportat la fiecare rată în parte.
Exemple: de locaţiune; de arendare; de rentă viageră; de asigurare; de antrepriză, contractul de furnizare (succesiune de prestatii).

Dupa reglementarea legala:

Contracte numite – sunt cele care corespund unei operatiuni juridice determinate si care sunt nominalizate in legislatia civila. Exemplu: contractul de vanzare-cumparare, contractul de locatiune.
Contracte nenumite (atipice) - nu sunt reglementate de codul civil şi nici de legi speciale; sunt încheiate de părţi pentru satisfacerea unor nevoi specifice (exemple: contractul de întreţinere, antecontractul) sau pentru operaţiuni juridice complexe ce includ trăsături specifice mai multor acte sau contracte tipice, fără a se confunda vreunul dintre ele (ca exemplu, hotelăria).

Dupa caracterul contractelor:

Contracte principale – cele care au o existenta de sine statatoare, a caror soarta nu depinde de aceea a altor contracte incheiate intre parti;

Contracte accesorii – cele care insotesc unele contracte principale si a caror existenta depinde de acestea.

Dupa felul si natura efectelor pe care le produc:

Contracte translative de proprietate - cele prin care se operează transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului de la o parte contractantă la cealaltă. Exemple: contractul de vanzare-cumparare; de schimb; împrumutul de consumaţie (mutuum); contractul de donaţie, de rentă viageră, de întreţinere.
Contracte prin care se transferă dreptul de folosinţă: comodatul; locaţiunea.
Contracte prin care se transmite paza bunului: depozitul.
Contract declarativ de drepturi - cel prin care părţile îşi recunosc sau îşi confirmă, îşi definitivează sau consolidează anumite drepturi care au existat anterior momentului încheierii contractului Exemplu: contractul de tranzacţie.
Actele declarative produc efecte retroactiv iar cele constitutive si translative produc efecte numai pentru viitor.


**
Obligaţiile intuitu personæ nu se transmit mostenitorilor (exemplu: mandatul se va stinge prin moartea mandatarului sau a mandantului).
La mandat, mandatarul se obligă să săvârşească acte juridice; la antrepriză, locatorul se obligă să efectueze numai fapte materiale.

Resurse:
Manual de drept civil, partea generala, Dr. Ovidiu Ungureanu, Ed Omnia, 1997 BV;
Teoria generala a obligatiilor, prof. univ. dr. Liviu Pop, Ed. Lumina Lex, 1998

Nota:
Continutul acestui material nu epuizeaza toate aspectele cu privire la acest subiect.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu