Noul Cod civil cuprinde o oarecare reglementare privind
clasificarea contractelor: Sectiunea a 2-a, Titlul II, Cartea a V-a - "Despre
obligatii”
Criteriile de clasificare
si categoriile de contracte rezulta din dispozitiile art. 1171-1177.
Prin noul cod civil se introduce notiunea de contract-cadru
(art 1176)
Dupa modul in care se echivaleaza prestatia unei parti
Cu titlu oneros - contractul prin care partea care procură celeilalte părţi
un anumit folos, urmăreşte, în schimb, să obţină un alt folos patrimonial mai
mult sau mai puţin echivalent.
Exemple: de vânzare-cumpărare, de locaţiune, de arendare, de
tranzacţie, de rentă viageră (poate fi şi cu titlu gratuit, dar ar fi o
liberalitate, nu ar mai avea caracter aleatoriu), de întreţinere (poate fi şi
gratuit), de asigurare, de consignaţie, de comision, de transport, de
antrepriză; sechestrul (poate fi şi gratuit - dacă părţile au convenit;
sechestrul judiciar e variantă a depozitului), contractul de depozit poate fi
şi oneros (în principiu e gratuit), contractul de mandat poate fi şi oneros (în
principiu e gratuit), contractul de împrumut de consumaţie - mutuum - poate fi
şi oneros (în principiu, e gratuit).
Codul civil împarte contractele cu titlu oneros în contracte
comutative şi contracte aleatorii:
Comutative - contractele în care părţile cunosc sau pot cunoaşte din
chiar momentul încheierii lor întinderea drepturilor şi oblig. ce le revin, pe
care le privesc ca fiind valoric echivalente. Exemple: contractul de
vanzare-cumparare; de arendare; de tranzacţie; de schimb; de transport; de
antrepriză.
Contracte aleatorii - cele în care existenţa sau întinderea obligatiilor (cel
puţin ale uneia dintre părţi) depinde de un element nesigur (numit alea),
părţile având în vedere la încheierea contractului posibilitatea unui câştig
sau riscul unei pierderi. Exemple: contractul de asigurare; de rentă viageră;
de întreţinere; de consignaţie; jocul; pariul; vânzarea unui uzufruct, a nudei
proprietăţi, a unui drept litigios, a unor dreturi succesorale. Contractul e aleatoriu când echivalentul
depinde, pentru una sau toate părţile, de un eveniment incert. Diferenţa dintre
contractele aleatorii şi contractele sub condiţie constă în faptul că, în cazul
contractelor sub condiţie, de producerea evenimemtului depinde însăşi existenţa
obligaţiei; la contractul aleatoriu, evenimentul nu influenţează existenţa
contractului, ci doar câştigul sau paguba încercată de părţi.
Toate contractele oneroase sunt sinalagmatice.
Cu titlu gratuit - o parte procură celeilalte părţi un folos patrimonial fără
a urmări să primească ceva în schimb. Exemple: de comodat, mutuum (poate fi şi
oneros); de mandat (poate fi şi oneros); de depozit (poate fi şi oneros);
sechestrul (poate fi şi oneros); de rentă viageră (în principiu e oneros).
Contractele cu titlu gratuit pot fi impartite in:
Contracte dezinteresate – prin care o parte procura celeilalte un folos, cu
titlu gratuit, dar fara a-si stirbi propriul patrimoniu. Exemplu: contractul de
imprumut, mandatul gratuit;
Liberalitati – cele prin care o parte transmite celeilalte, cu titlu
gratuit, un bun sau o factiune din patrimoniul sau sau chiar intregul sau
patrimoniu. Exemplu: contractul de donatie.
Sub aspectul formei liberalitatile sunt acte solemne iar cele
dezinteresate sunt, in principiu, acte consensuale.
Dupa modul de
manifestare a vointei partilor contractante:
Sinalagmatice (bilaterale) - contracte încheiate prin realizarea voinţei a
doua părţi diferite (putând, fiecare parte, să fie constituită din una sau mai
multe persoane). Ambele părţi dobândesc drepturi şi îşi asumă obligaţii
colaterale; contractanţii sunt, în acelasi timp, creditor şi debitor unul faţă
de altul. Exemple: de vânzare-cumpărare; de locaţiune; de arendare; de
tranzacţie, de comision; de rentă viageră (când e oneros); de asigurare; de
schimb; de transport; de antrepriză.
Unilaterale - contractul încheiat valabil de către o singură parte (îşi
asumă obligaţii numai una dintre părţi).
Exemple: de depozit; de donaţie; de mandat; de împrumut
(comodat şi mutuum); promisiunea unilaterală de vânzare.
Contractul unilateral nu trebuie confundat cu actul juridic
unilateral: primul este rezultatul acordului de vointa intre doua sau mai multe
persoane (si doar generează „unilateral” obligaţii în sarcina uneia dintre
parti) iar actul juridic unilateral este rezultatul unei singure vointe (ca
exemple: testamentul, renuntarea la un drept, actul de optiune succesorala)
Dupa modul de formare a
contractelor:
Aceasta categorie de contracte e reglementata in art 1174 din
Codul Civil in vigoare de la 1 Octombrie 2011.
Consensuale - contract ce se încheie prin simpla manifestare a voinţei
părţilor, indififerent de forma ei de exprimare (oral/scris) - principiul
consensualismului în dreptul civil
Exemple: contractul de vanzare-cumparare; de locaţiune; de
schimb; de mandat; de tranzacţie; de întreţinere; de rentă viageră; de consignaţie;
de transport; de antrepriză.
Consensual = valabil prin simplul acord de voinţă al
părţilor.
Reale - cele pentru a căror încheiere valabilă - pe lângă consimţământul
părţilor - e necesară şi predarea efectivă (tradiţiune) a bunului la care se
referă. Exemple: contractul de împrumut (comodat şi mutuum); de transport; de
depozit, de consignatie, contractul de gaj.
OBS: Caracterul real al contractului de arendare e
controversat în doctrină. Contractele reale nu sunt considerate încheiate (şi
obligatia specifică nu se naşte) cat timp cât nu a intervenit predarea lucrului
la care actul se referă.
Aceasta categorie a fost criticata in doctrina (v. L.Pop)
afirmandu-se ca remiterea bunului ar trebui considerata ca fiind executarea
unei obligaţii create prin respectivul contract consensual. In noul Cod civil a
ramas reglementarea din vechiul cod, conform careia fara remiterea materiala a
bunului, contractele reale nu se pot forma.
Solemne (formale) - valabilitatea e condiţionată de
exprimarea consimţământului părţilor într-o anumită formă cerută de lege ad
validitatem. Acest tip de contract necesita forma solemna ca o conditie sine
qua non.
Lipsa formei cerută de lege în actele solemne atrage
nulitatea absolută a actului. Exemple: de arendare; vânzarea terenurilor
agricole; de donaţie, de ipoteca.
Dupa modul in care se
exprima vointa partilor contractante contractele pot fi:
Contracte negociate – e presupusa discutia (negocierea) tuturor clauzelor
cuprinse in contract – partile trebuie sa fie de acord, neconditionat cu aceste
clauze.
Este contractul in care toate conditiile si clauzele, natura,
intinderea si calitatea prestatiilor la care se obliga partile contractante
sunt rezultatul negocierilor libere. Este tipul traditional de contract.
Contracte de adeziune - sunt acele contracte redactate in intregime sau aproape in
intregime de catre una dintre partile contractante, cealalta parte neputand
modifica clauzele contractuale ci doar sa le accepte sau nu. Oferta se
adreseaza in general publicului. Ca exemplu: calatorul care doreste sa
calatoreasca la o anumita companie de transport aerian sau terestru trebuie sa
accepte conditiile impuse de compania respectiva. Alt exemplu: contractul de
transport in comun. Alte exemple: contractul de transport pe calea ferata,
contractul de telefonie fixa
si sau mobila, contractul de furnizare a utilitatilor (apa,
electricitate, gaz), contractele dintre
comercianti si consumatori.
Contractul de adeziune are o reglementare speciala in codul
civil in vigoare de la 1 Octombrie 2011: art 1175.
Contracte obligatorii (sau fortate) - conditiile incheierii lor
sunt impuse de lege, de autoritati publice sau de organisme profesionale.
Exemplu: asigurarea de raspundere civila pentru proprietarii de
autovehicule
Dupa modul de
executare:
Cu executare imediata - executarea se produce intr-un singur moment;
Cu executare succesivă - se execută prin mai multe prestaţii succesive (vânzarea în
rate), fie printr-o prestaţie continuă (închirierea spaţiului locativ = contractul
de locaţiune). Termenul de prescripţie se calculează raportat la fiecare rată
în parte.
Exemple: de locaţiune; de arendare; de rentă viageră; de asigurare;
de antrepriză, contractul de furnizare (succesiune de prestatii).
Dupa reglementarea
legala:
Contracte numite – sunt cele care corespund unei operatiuni juridice
determinate si care sunt nominalizate in legislatia civila. Exemplu: contractul
de vanzare-cumparare, contractul de locatiune.
Contracte nenumite (atipice) - nu sunt reglementate de codul civil şi nici de
legi speciale; sunt încheiate de părţi pentru satisfacerea unor nevoi specifice
(exemple: contractul de întreţinere, antecontractul) sau pentru operaţiuni
juridice complexe ce includ trăsături specifice mai multor acte sau contracte
tipice, fără a se confunda vreunul dintre ele (ca exemplu, hotelăria).
Dupa caracterul
contractelor:
Contracte principale – cele care au o existenta de sine statatoare, a caror
soarta nu depinde de aceea a altor contracte incheiate intre parti;
Contracte accesorii – cele care insotesc unele contracte principale si a caror
existenta depinde de acestea.
Dupa felul si natura
efectelor pe care le produc:
Contracte translative de proprietate - cele prin care se operează
transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului de la o parte contractantă
la cealaltă. Exemple: contractul de vanzare-cumparare; de schimb; împrumutul de
consumaţie (mutuum); contractul de donaţie, de rentă viageră, de întreţinere.
Contracte prin care se transferă dreptul de folosinţă:
comodatul; locaţiunea.
Contracte prin care se transmite paza bunului: depozitul.
Contract declarativ de drepturi - cel prin care părţile îşi recunosc
sau îşi confirmă, îşi definitivează sau consolidează anumite drepturi care au
existat anterior momentului încheierii contractului Exemplu: contractul de
tranzacţie.
Actele declarative produc efecte retroactiv iar cele
constitutive si translative produc efecte numai pentru viitor.
**
Obligaţiile intuitu personæ nu se transmit mostenitorilor
(exemplu: mandatul se va stinge prin moartea mandatarului sau a mandantului).
La mandat, mandatarul se obligă să săvârşească acte juridice;
la antrepriză, locatorul se obligă să efectueze numai fapte materiale.
Resurse:
Manual de drept civil, partea
generala, Dr. Ovidiu Ungureanu, Ed Omnia, 1997 BV;
Teoria generala a
obligatiilor, prof. univ. dr. Liviu Pop, Ed. Lumina Lex, 1998
Nota:
Continutul acestui material
nu epuizeaza toate aspectele cu privire la acest subiect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.