Paradisurile fiscale (I)

Offshore, în traducere liberă inseamna departe de ţărm.

Compania offshore e o societate înregistrată într-o anumită ţară, dar care nu îşi desfăşoară activităţile economice pe teritoriul respectiv, sau, altfel spus, compania îşi obţine veniturile din afara graniţelor statului în care e înregistrată.

Formula tax haven, care se traduce paradis fiscal implică un teritoriu ce oferă un ansamblu de avantaje fiscale companiilor offshore înregistrate aici. Pachetul legislativ din aceste teritorii permite o impozitare avantajoasă a companiilor offshore şi, în acest fel, compania nu încalcă legea, ci e doar scutită, parţial sau total, de plata impozitelor.

Din punct de vedere al evoluţiei istorice, anii '970-'980 s-au caracterizat printr-o accentuare a utilizării entităţilor offshore. Acest fapt s-a datorat dorinţei oamenilor de afaceri de a realiza profituri suplimentare, prin căutarea unor sisteme juridice şi fiscale mai permisive. Această cerere a dus la crearea de către administraţiile centrelor offshore a unor forme de companii uşor de construit şi administrat. În anii '980, industria offshore a înregistrat o dezvoltare explozivă. Larga majoritate a companiilor de asigurare şi a furnizorilor de servicii financiare şi-a stabilit prezenţa şi în aceste jurisdicţii offshore. Acesta e momentul din care se poate vorbi de Centre Financiare Offshore.

La sfârşitul anilor '980, ca urmare a încheierii războiului rece, capitalul vestic începe să migreze spre ţările fostului bloc comunist, unde o categorie aparte a oamenilor de afaceri caută deja metode alternative de a investi, o soluţie fiind prin companiile offshore.

În lume funcţionează cel putin 100 de paradisuri fiscale, dar date precise despre sumele de bani care ajung aici nu există. Toate raiurile fiscale au legi stricte referitoare la spălarea banilor negri şi pentru aceasta există departamente speciale care investighează orice posibilă încălcare a acestor reglementări. Băncile offshore au proceduri stricte de cunoaştere a clientului astfel încât conturile "numerotate" anonime au devenit doar o poveste. Cât timp afacerile sunt legale, secretele financiare sunt apărate cu sfinţenie şi nu se divulgă informaţii decât pentru un ordin judecătoresc. Multe dintre instituţiile offshore impun amenzi uriaşe şi chiar pedeapsa cu închisoarea pentru angajaţii care încalcă intimitatea unui posesor de cont (Adevărul, 4.04.2007).

Nota. Articolul nu epuizează subiectul şi de la data informaţiilor e probabilă existenţa unor modificări.

Vezi si: Partea II; Partea III; Partea IV; 

Legea Trancu-Iasi, legea conflictului colectiv de munca

În anul 1909 a apărut prima reglementare în domeniul conflictelor de muncă, Legea Orleanu (numele inițiatorului). Legea se intitula în contra sindicatelor asociațiunilor profesionale ale funcționarilor statului, județului, comunelor și stabilimentelor publice.
Legea interzicea greva și asocierea muncitorilor și funcționarilor, salariați ai statului, județelor, comunelor și tuturor stabilimentelor publice cu caracter industrial, economic sau social.

În 5 septembrie 1920 e publicată în Monitorul Oficial nr. 122 Legea privind reglementarea conflictelor colective de muncă (Legea Trancu-Iaşi), fiind primul act normativ modern care reglementa conflictele colective de muncă. Legea cuprindea trei capitole: Rostul şi lămurirea legii; Expunerea de motive şi Conţinutul legii.

Prin Legea Trancu-Iași (numele initiatorului) se limita dreptul la grevă, instituindu-se obligativitatea arbitrajului între salariaţi şi patroni în faţa unei comisii ad-hoc; salariaţii din întreprinderile statului şi din unităţile de interes public (transport, gaze naturale, electricitate, apă, panificaţie, spitale etc.) nu puteau declara greva decât în anumite condiţii; adoptarea acestei legi a provocat manifestaţii şi întruniri de protest în Capitală şi în multe alte oraşe din ţară.

Legea cuprindea dispoziții cu privire la libertatea muncii, încetarea colectivă a lucrului, procedura împăciuirii, arbitrajul, dispoziții de procedura.

Încetarea colectivă a lucrului se considera atunci când cel puțin o treime din numărul total al salariaților stabilimentului industrial sau comercial, ori din numărul salariaților ocupați în una sau mai multe secțiuni din acel stabiliment înceta lucrul.

Stabilimentul industrial sau comercial se considera a fi acea instituție care întrebuințează în mod obșsnuit un număr de cel puțin 10 salariați.

Legea Trancu-Iași instituia o procedură obligatorie de conciliere și o procedură opțională de arbitraj. Concilierea avea loc între delegațiile muncitorilor și patron, în prezența unui delegat al Ministerului Muncii. Părțile puteau ajunge la un acord convenție colectivă de muncă, prevederile acestei convenții fiind obligatorii pentru părțile aflate în conflict.
Comisia de arbitraj era alcătuită din 5 membri și 2 supleanți, aleși de salariați și de patron. Comisia era condusă de un președinte judecător. La solicitarea părților comisia de arbitraj prelua soluționarea conflictului colectiv de muncă în cazul în care nu se putea realiza concilierea conflictului colectiv de muncă.

Deși s-ar putea spune că a debutat în cariera politică din rândurile Partidului National Liberal, Grigore Trancu-Iaşi era ministrul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, unul dintre membri fondatori ai  Partidului Muncii, partid aflat atunci la guvernare. El semnează şi expunerea de motive.

Condiţiile în care a apărut legea au fost explicate de însuşi autorul ei. În 1920 - spunea Trancu-Iaşi - problema cea mai dificilă pentru ţara noastră era lupta continuă între capital şi muncă... Exista o situaţie extraordinară provocată de mişcarea muncitorească, grevele nu mai conteneau, în fiecare zi pe străzi se vedeau cortegii în frunte cu drapele roşii, viaţa economică a ţării fiind paralizată.

Grigore Trancu-Iași (23 octombrie 1874, Târgu Frumos - 7 ianuarie 1940, București) a fost un om politic, economist, avocat, profesor universitar, scriitor și memorialist român de origine armeană.

Marta Trancu-Rainer, sora sa, a fost prima femeie chirurg din România.

Model declaraţie pentru donare de organe, ţesuturi şi celule

DECLARAŢIE

Subsemnatul / Subsemnata, ..............., domiciliat / domiciliată în localitatea ..............., ţara ..............., născut / născută la data de ............... în localitatea ..............., judeţul ..............., ţara ..............., având CNP ..............., fiul / fiica lui ............... şi al / a ..............., informat / informată şi conştient / conştientă asupra riscurilor şi beneficiului transplantului de organe, ţesuturi şi celule umane, în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare referitoare la prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, declar că sunt de acord cu înscrierea mea ca donator voluntar post-mortem pentru următoarele organe, ţesuturi şi celule: ...............

Declar că prezenta declaraţie reprezintă voinţa mea, că asupra mea nu au fost făcute niciun fel de presiuni, că nu condiţionez acest acord de obţinerea vreunei recompense materiale pentru mine sau pentru familia mea şi că sunt de acord cu înscrierea acestei declaraţii în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule.

Sunt de acord cu investigarea mea periodică şi gratuită cu privire la starea mea de sănătate.

Potrivit legii, asupra hotărării mele pot reveni oricănd, cu condiţia ca actul scris de revenire să fie semnat şi de 2 martori.

Data ...............

Semnătura ..............

Notar,

................

Tehnoredactat la ..............., în ........ exemplare, din care un exemplar pentru arhiva biroului notarial şi ........ exemplare s-au eliberat părţii.

Taxa judiciara de timbru - ajutor public judiciar

O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, intrata in vigoare la data de  29 iunie 2013, prevede ca va fi scutita de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei cai de atac, ordinare si extraordinare, impotriva hotararii judecatoresti prin care a fost solutionata o actiune sau cerere scutita, potrivit legii, de taxa judiciara de timbru.

In cazul cererilor care trebuie timbrate si avand in vedere ca prin modificarile aduse au crescut taxele si s-a hotarat si timbrarea unor cereri care inainte nu trebuiau timbrate, se acorda, in continuare, ajutor public judiciar pentru acestea.

Persoanele fizice, dar si cele juridice pot beneficia, conform legii, de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, daca indeplinesc anumite conditii.
Facilitatile la plata se vor acorda in conditiile O.U.G nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila. Potrivit prevederilor legale, vor beneficia de ajutor de la stat persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii de acordare, se situeaza sub nivelul de 300 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaza in intregime de catre stat, se precizeaza in O.U.G. nr. 51/2008, cum a fost modificata prin Legea nr. 251/2011.

Acelasi document stabileste ca, daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseaza de catre stat in proportie de 50%.

Declarații scutite de plata onorariului la notar

Ordinul Ministrului Justiției nr. 3760/C/2013 pentru completarea Normelor privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 46/C/2011, a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 777, din 12 decembrie 2013, intrând în vigoare la data publicării. Serviciul profesii juridice conexe şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Prin aceasta completare a dispozitiilor art. 26 s-a stabilit că declarațiile privind donarea de organe, țesuturi și celule se adaugă celor gratuite.

Sunt scutite de plata onorariilor, conform art. 26 al. 1 din Norme:

- declarațiile privind ajutorul de șomaj;

- declarațiile privind ajutorul social;

- declarațiile privind obținerea alocației de stat pentru copii;

- declarațiile privind acordarea burselor pentru elevi și studenti, pentru obținerea de rechizite școlare și pentru obținerea de locuri de cazare în cămine;

- declarațiile privind stabilirea sau valorificarea drepturilor foștilor deținuti politici, veteranilor de război și văduvelor acestora;

- declarațiile privind valorificarea drepturilor persoanelor cu handicap;

- declarațiile și procurile necesare în cadrul procedurii de obținere a despăgubirilor prevăzute de O.U.G. nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.S.A., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2008, în vederea achiziționării de autoturisme;

- declarațiile de donare de organe, țesuturi și celule.

Notă: Normele privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 46/C/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011.

Informații privind Registrul național al donatorilor de organe

În M.Of., partea I, nr. 847 din data de 14 decembrie 2012 a fost publicat Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1158/2012 privind înfiintarea Registrului național al donatorilor de organe, țesuturi și celule (R.N.D.).

Actul normativ prevede înființarea la nivelul Ministerului Sănătății a Registrului național al donatorilor de organe, țesuturi și celule, având ca scop crearea unei baze de date pentru gestionarea informațiilor în scopul realizării transplantului de organe, țesuturi și celule, cu respectarea voinței și drepturilor persoanelor care în timpul vieții consimt la donarea acestora post-mortem, în scop terapeutic.

Înscrierea în Registru a datelor de identificare a donatorilor și a declarațiilor prin care aceștia consimt la donarea post-mortem a organelor, țesuturilor și celulelor se face de notarul public. Consimțământul donatorului se dă prin act autentic notarial, inclusiv testament notarial.

Minorii, persoanele fără discernământ, interzișii judecătorești nu pot consimți la donarea post-mortem a organelor, țesuturilor și celulelor.

Fac obiectul donării prin declarație autentică următoarele organe, țesuturi și celule umane: cord, plămân, cord-pulmon, rinichi, ficat, pancreas, intestin, piele, cornee, insule Langerhans*, os, vase de sânge și celulele umane. Fiecare donator este liber să aleagă ce anume organe, celule sau țesuturi va dona (vor putea fi prelevate după deces), acestea fiind trecute în declarația pe care o va da la notar, cu scutire de plata onorariului.

Informații privind cererea de chemare în judecată

Din 15.02.2013, data intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă (NCPC), hotărârile judecătorești nu vor mai fi investite cu formulă executorie de judecătorie:

Art. 665, alin.7 din noul Cod de Procedură Civilă: În partea finală a încheierii de încuviițare a executării silite va fi adăugată formula executorie [...]

Art. 5 din Legea 76/2012: Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie.

Art. 194 NCPC - Cuprinsul cererii de chemare în judecată

a). numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. Cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi al pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant;

b). numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător (adresa electronică, nr. telefon, fax etc.);