Paradisuri fiscale (IV). Exemple.

Gibraltar (Stânca Gibraltarului)

Paradisul cumpărăturilor şi scutirii de impozite. În zonă sunt mulţi muncitori marocani iar interesele lor nu sunt apărate de nimeni; se tem de şomaj, expatriere etc.; în anul 1994, pentru prima dată în istoria Gibraltarului s-a pus problema şomajului.

Cine doreşte să devină rezident permanent al Gibraltarului are nevoie de două scrisori de recomandare prin care guvernul te caracterizează ca fiind demn de noul statut. Persoanele fizice plătesc taxe doar pentru primii 90000 dolari din venitul total, ceea ce reprezintă un maximum de 56000 dolari, indiferent de suma din cont. Companiile sunt practic scutite de plata contribuţiilor către stat cât timp nu desfăşoară activităţi aici. Ele contribuie la bugetul local cu 200 dolari anual. Există taxe de timbru pentru proprietăţile deţinute şi taxe de import.

Isle of Man. Regiunea are propriul guvern, dar e încă dependentă de Marea Bitanie. Cu toate acestea, oficialii insulei administrează după bunul plac lucruri importante cum ar fi taxele. Această jurisdicţie e de mulţi ani considerată un paradis fiscal, dar şi unul dintre cele mai sigure şi mai atractive zone de offshore. Aici nu există taxe pentru profiturile realizate din vânzarea investiţiilor de capital sau impozite pentru transferurile de capital şi nici taxe de timbru. Există însă TVA şi o taxă pe venit, dar care nu depăşesc 18%. În plus, guvernul reduce constant acest procent, ajungând până acum (2007) şi la 10%. Autorităţile speră că, în următorii patru ani, corporaţiile nu vor mai fi taxate cu niciun impozit pe profit.

Belize (Hondurasul Britanic) - o ţară situată la sud de Mexic, în zona pan-americană. În 1981, Belize şi-a câştigat independenţa şi e azi parte a Commonwealthului. Capitala e Belmopan, dar centrul comercial e Belize City, care e cel mai mare oraş din Belize. Limba oficială e engleza. Cu o politică şi o monedă stabilă - dolarul belizean - Belize e o alternativă demnă de luat în seamă cînd se caută un refugiu de taxe în Pan-America. Sistemul de drept e cutuma şi e structurat ca în U.K. Regina Angliei e şeful statului, reprezentată de guvernator. U.K. e răspunzătoare de integritatea teritorială a ţării. Statutul companiilor: Compania de Comerţ Internaţional e instrumentul cel mai des folosit şi recomandabil şi în Belize.

Numele companiei: unele cuvinte sunt interzise (ex.: Assurance, Bank Society). Capital: stuctura standard a companiilor are un capital social de 10.000 $ americani. Acţiuni/acţionari: identitatea acţionarilor nu trebuie dezvăluită guvernului belizean. Acţiunile la purtător sunt permise. Capitalul social poate fi în orice monedă. Adunarea generală e autoritatea supremă; nu e obligatoriu să fie ţinută anual. Consiliul de administraţie: e obligatoriu doar un administrator, iar acesta poate fi o persoană fizică sau o societate (administrator unic). Beneficiarul: nu trebuie dezvăluit. Secretar: nu e obligatoriu. Registru contabil: nu e obligatoriu pentru companiile IBC. Înregistrarea conturilor: nu e obligatorie şi conturile bancare pot fi ţinute oriunde. Declaraţia anuală cu privire la acţionari: nu e prevăzută. Expert contabil: deoarece o IBC nu operează în Belize, nu e obligatorie nicio expertiză sau expert contabil. Controlul schimburilor: nu există. Registru public: statutul şi articolele de asociere trebuie păstrate în registru public. Companii pentru achiziţie: companiile gata constituite, de achiziţie imediată, sunt întotdeauna disponibile. Acestea au o structură standard cu un capital social de 10.000 USD. Constituirea: companiile pentru achiziţie sunt gata în 24 h. Formarea unei noi companii necesită 10-14 zile. Acorduri tarifare reciproce: nu există acorduri cu ţări europene.

Panama. Republică cu o suprafaţă de cca. 76.00 kmp, situată între Costa Rica şi Columbia, formează istmul ce uneşte America de Nord cu cea de Sud. Panama a fost o colonie spaniolă până în 1821, când a devenit o parte a Marii Columbia a lui Simon Bolivar. În 1903 Panama a rupt alianţa cu Columbia şi a devenit o republică independentă. Spaniola e limba oficială, dar mulţi locuitori din Panama City şi din Colon vorbesc engleza.

Unii numesc Panama Elveţia Americii Latine, dar locuitorii afirmă că aici se trăieşte mult mai bine ca în Elveţia. Rezidenţii străini şi corporaţiile sunt scutiţi de taxe. Costurile de trai şi cele administrative sunt minime. Ţara, în plină dezvoltare, începe să devină neîncăpătoare pentru numarul mare de străini care vor să se pensioneze aici.

Statutul companiilor: compania non-rezidentă pe acţiuni a fost pană în iunie 1995 singura companie disponibilă. Oricum, de la aceasta dată, Panama a inclus şi fundaţiile ca parte a serviciilor ei. Numele companiilor: poate fi în orice limbă, dar trebuie să se termine în Inc., Corp.sau S.A., Limited nu e suficient. Capital: nu e nevoie de un capital minim şi acesta poate fi în orice monedă. Acţiuni / acţionari: sunt permise acţiuni la purtător şi nominale. Deoarece nu e cerut un număr minim de acţionari, regulamentul de asociere al comapaniilor panameze va prevedea în general minimum doi. Adunarea generală: o adunare generală se va ţine la data stipulată în articole dar poate fi ţinută oriunde. Consiliul de administratie: compania trebuie să aibă cel puţin trei administratori, care nu trebuie să fie acţionari. Administratorii persoane juridice nu sunt permişi. Numele şi adresele administratorilor vor apărea în articolele de constituire şi schimbările ulterioare trebuie înregistrate şi trebuie să dea naştere la schimbări statutorii. Beneficiarul nu trebuie divulgat. Secretar: e obligatoriu un secretar; un secretar-companie nu e permis, dar poate fi unul dintre administratori. Sediul /  agentul înregistrat: agentul înregistrat trebuie să domicilieze în Panama. Registru contabil: nu se cere. Înregistrarea conturilor: nu se cere şi conturile pot fi ţinute oriunde. Declaraţii anuale cu privire la acţionari: nu sunt prevăzute, atâta vreme cât nu se execută activităţi comerciale în Panama. Expertiza contabilă: nu se cere. Controlul schimburilor: nu. Registru public: modul de constituire e înregistrat în Registrul public. Companii gata constituite: sunt disponibile. Constituirea durează 3-7 zile. Panama nu a încheiat acorduri tarifare reciproce cu ţările europene. (Adevărul, 4.05.2007)

Nota. Articolul nu epuizează subiectul şi de la data informaţiilor e probabilă existenţa unor modificări; pt. surse info vezi Părţile I, II, III.

Vezi si: Partea I, Partea II, Partea III;

Companii offshore. Obiective. Tipuri. Avantaje - Paradisuri fiscale (III)

Obiectivele companiilor offshore.

Scopurile pentru care se înfiinţează sunt diverse, începând cu reducerea profiturilor în zonele cu fiscalitate mare sau minimalizarea creditelor şi terminând cu eliminarea taxelor de moştenire sau păstrarea confidenţialităţii tranzacţiilor.

Societăţile comerciale offshore sunt utilizate pentru a reduce profitul societăţilor-mamă situate în zone cu fiscalitate mare şi pentru a transfera aceste profituri unei companii offshore.

Tipuri de companii offshore larg utilizate:

Companii offshore de investiţii; companii offshore de credit; holding offshore (utilizată pentru finanţarea activităţilor filialelor aflate în diverse jurisdicţii); societăţi de asigurare offshore; societăţi bancare offshore - constituite cu scopul acumulării de profit în zone cu fiscalitate redusă, precum şi pentru unificarea resurselor financiare şi facilitarea circulaţiei monetare în interiorul grupului; companie offshore constituită pentru a fi proprietară a unor bunuri - oferă posibilitatea eliminării taxelor de moştenire şi a taxelor pentru sporul de valoare, în felul acesta doar acţiunile companiei sunt tranzacţionate, fără plata altor taxe; companii offshore prestatoare de servicii în domenii precum: management, marketing, publicitate, expertiză şi consultanţă fiscală sau juridică - liberi profesioniştii din domeniu îşi pot reduce substanţial impozitele, prin cedarea dreptului de a fi plătiţi pentru activitatea desfăşurată în favoarea unei companii offshore; companii offshore ce se ocupă de salarizarea personalului - sunt folosite pentru reducerea impozitului pe salariile angajaţilor. Banii reprezentând salariile sunt transferaţi în conturile companiei offshore în care lucrează de fapt angajaţii şi astfel, nu se percepe niciun impozit pe venitul lor real; companii offshore create pentru a deţine o propietate intelectuală de forma patentelor, licenţelor, copyright-urilor, mărcilor de fabricaţie; înregistrări de nave pe numele unei companii offshore - astfel, profitul obţinut din exploatarea navei se acumulează într-o zonă cu fiscalitate redusă; fonduri de investiţii offshore - nu plătesc, de obicei, impozit pe profit sau taxe legale. Dividendele sunt impozitate la un nivel foarte scăzut sau sunt scutite de impozite.

Avantajele fiscale directe reprezintă ansamblul scutirilor, reducerilor totale sau parţiale de impozite şi taxe pe care altfel întreprinderea, dacă nu s-ar situa într-un paradis fiscal, le-ar plăti în mod cert.

Beneficiile suplimentare (independente de statutul fiscal favorabil) sunt suma de atuuri, independente de impozite, de care dispune întreprinderea în acţiunile pe care le desfăşoară: anonimat complet (o parte a paradisurilor fiscale nu consideră că ar trebui să fie informaţii publice datele de identificare ale acţionarilor sau directorilor); lipsa obligativităţii ţinerii evidenţei contabile (în anumite paradisuri fiscale companiile nu au obligaţia să întocmeasca registre de contabilitate, fapt ce conduce la realizarea unor economii substanţiale deoarece se ştie ce sume importante sunt cheltuite de companiile similare pentru a avea un sistem contabil bine pus la punct); contracararea efectelor inflaţiei (sumele se vehiculează în valute convertibile); mărirea pieţei potenţiale; flexibilitate şi operativitate în înmatricularea companiei (24 ore, 2-3 zile în funcţie de companie şi stat), fără ca prezenţa proprietarului să fie necesară; absenţa controalelor şi a restricţiilor valutare; firme gata constituite (ready made) pot fi achiziţionate pe loc de la companiile specializate. Societăţile multinaţionale investesc în Europa Centrală şi de Est prin intermediul companiilor offshore, iar ţările din aceste zone fiind flămânde de investiţii acceptă orice.

Prezenţa unei persoane de încredere la faţa locului (în compania offshore dintr-un anume paradis fiscal) e, deseori, absolut necesară pentru administrarea afacerii (p.31, ec. Vasile Vasilache, CEAA, ianuarie 2003).

Nota. Articolul nu epuizează subiectul şi de la data informaţiilor e probabilă existenţa unor modificări; pentru surse info v. si Părţile I, II.

Vezi si: Partea I; Partea II; Partea IV;  

Paradisurile fiscale (I)

Offshore, în traducere liberă inseamna departe de ţărm.

Compania offshore e o societate înregistrată într-o anumită ţară, dar care nu îşi desfăşoară activităţile economice pe teritoriul respectiv, sau, altfel spus, compania îşi obţine veniturile din afara graniţelor statului în care e înregistrată.

Formula tax haven, care se traduce paradis fiscal implică un teritoriu ce oferă un ansamblu de avantaje fiscale companiilor offshore înregistrate aici. Pachetul legislativ din aceste teritorii permite o impozitare avantajoasă a companiilor offshore şi, în acest fel, compania nu încalcă legea, ci e doar scutită, parţial sau total, de plata impozitelor.

Din punct de vedere al evoluţiei istorice, anii '970-'980 s-au caracterizat printr-o accentuare a utilizării entităţilor offshore. Acest fapt s-a datorat dorinţei oamenilor de afaceri de a realiza profituri suplimentare, prin căutarea unor sisteme juridice şi fiscale mai permisive. Această cerere a dus la crearea de către administraţiile centrelor offshore a unor forme de companii uşor de construit şi administrat. În anii '980, industria offshore a înregistrat o dezvoltare explozivă. Larga majoritate a companiilor de asigurare şi a furnizorilor de servicii financiare şi-a stabilit prezenţa şi în aceste jurisdicţii offshore. Acesta e momentul din care se poate vorbi de Centre Financiare Offshore.

La sfârşitul anilor '980, ca urmare a încheierii războiului rece, capitalul vestic începe să migreze spre ţările fostului bloc comunist, unde o categorie aparte a oamenilor de afaceri caută deja metode alternative de a investi, o soluţie fiind prin companiile offshore.

În lume funcţionează cel putin 100 de paradisuri fiscale, dar date precise despre sumele de bani care ajung aici nu există. Toate raiurile fiscale au legi stricte referitoare la spălarea banilor negri şi pentru aceasta există departamente speciale care investighează orice posibilă încălcare a acestor reglementări. Băncile offshore au proceduri stricte de cunoaştere a clientului astfel încât conturile "numerotate" anonime au devenit doar o poveste. Cât timp afacerile sunt legale, secretele financiare sunt apărate cu sfinţenie şi nu se divulgă informaţii decât pentru un ordin judecătoresc. Multe dintre instituţiile offshore impun amenzi uriaşe şi chiar pedeapsa cu închisoarea pentru angajaţii care încalcă intimitatea unui posesor de cont (Adevărul, 4.04.2007).

Nota. Articolul nu epuizează subiectul şi de la data informaţiilor e probabilă existenţa unor modificări.

Vezi si: Partea II; Partea III; Partea IV;