Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor

Preambul: 

- Considerand ca Viata este unica, toate fiintele avand origine comuna, diferentiindu-se in decursul evolutiei speciilor, 

- Considerand ca orice fiinta vie are drepturi naturale, orice animal dotat cu sistem nervos are drepturile sale specifice, 

- Considerand ca dispreturirea sau simpla nerecunoastere a acestor drepturi naturale provoaca grave prejudicii Naturii si conduc omul la crime impotriva animalelor, 

- Considerand ca o coexistenta a speciilor in lume implica recunoasterea de catre specia umana a drepturilui la existenta a celorlalte specii, 

- Considerand ca respectul omului fata de animale este inseparabil de respectul reciproc al oamenilor, 

Se proclama urmatoarele: 

Articolul 1 

Toate animalele au in mod egal dreptul la existenta in cadrul echilibrului ecologic. Aceasta egalitate nu exclude diversitatea speciilor si indivizilor. 

Articolul 2 

Orice forma de viata animala are dreptul la respect. 

Articolul 3 

1. Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime. 

2. Daca este necesara sacrificarea unui animal ea trebuie sa fie instantanee si nedureroasa. 

3. Animalul mort trebuie tratat cu decenta. 

"Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet"

- a spus-o Pitagora (580 i.Hr-500 i.Hr) – filosof si matematician grec

O fiinta – mai ales cand se considera una superioara – poate acorda drepturi altor fiinte, fara a fixa obligatii corelative. In cazul animalelor poate exista o comparatie – chiar daca pare exagerata – cu oamenii care nu s-au dezvoltat mintal – acestia nu pot avea obligatii pentru ca nu inteleg conceptul (asa cum nu inteleg ca au drepturi – le apara drepturile cei care se lauda ca gandesc).

Poate nu e tocmai rau sa… avem grija de animale si chiar sa le iubim, fie ca au sau nu… "drepturi".

Gânduri despre drepturile și libertățile omului

Un monstru umblă liber - el se numeşte ură; cutreieră pământul luând diferite forme. Ura poate fi descrisa ca o epidemie mondiala. Aproape zilnic vedem la televizor şi citim în ziare ce se întâmplă când animozităţile rasiale, etnice, religioase merg mână în mână cu nelegiuirea. Vedem acte de-a dreptul inumane înfăptuite pentru simplul motiv că alţi oameni sunt diferiţi. Ura s-a făcut simţită încă de la începuturile omeirii; are multiple rădăcini, unele dintre acestea fiind gelozia, invidia, ignoranţa, teama, intoleranţa. Dacă la nivel individual intoleranţa e o trăsătură respingătoare, când cuprinde o întreagă naţiune sau rasă ea poate fi ucigătoare. Concepţia că naţionalitatea, culoarea pielii, limba vorbită, religia sau sexul cuiva conferă superioritate în faţa celorlalţi poate da naştere la intoleranţă şi la xenofobie, iar când autorităţile publice ale unui stat sunt implicate într-o asemenea discriminare drepturile şi libertăţile omului - proclamate prin lege - sunt grav atinse. Dacă unui cetăţean obişnuit i se mai tolerează unele excese, unui reprezentant al autorităţii publice nu e permis să i se tolereze. [...]

Ordonanta presedintiala

Sediul materiei:

Art. 581 – 582 codul de procedura civila

de pe site-ul unei instante...

Este o acţiune civilă des folosită pentru rezolvarea urgentă a unei situaţii legate de păstrarea unui drept care, prin întârziere, s-ar putea pierde sau s-ar produce o pagubă.

Partea care solicită ordonanţa preşedinţială trebuie să facă o cerere de chemare în judecată în care să arate şi să motiveze următoarele:

Clasificarea contractelor

Noul Cod civil cuprinde o oarecare reglementare privind clasificarea contractelor: Sectiunea a 2-a, Titlul II, Cartea a V-a - "Despre obligatii”

Criteriile de clasificare  si categoriile de contracte rezulta din dispozitiile art. 1171-1177.

Prin noul cod civil se introduce notiunea de contract-cadru (art 1176)

Dupa modul in care se echivaleaza prestatia unei parti

Cu titlu oneros - contractul prin care partea care procură celeilalte părţi un anumit folos, urmăreşte, în schimb, să obţină un alt folos patrimonial mai mult sau mai puţin echivalent.

Exemple: de vânzare-cumpărare, de locaţiune, de arendare, de tranzacţie, de rentă viageră (poate fi şi cu titlu gratuit, dar ar fi o liberalitate, nu ar mai avea caracter aleatoriu), de întreţinere (poate fi şi gratuit), de asigurare, de consignaţie, de comision, de transport, de antrepriză; sechestrul (poate fi şi gratuit - dacă părţile au convenit; sechestrul judiciar e variantă a depozitului), contractul de depozit poate fi şi oneros (în principiu e gratuit), contractul de mandat poate fi şi oneros (în principiu e gratuit), contractul de împrumut de consumaţie - mutuum - poate fi şi oneros (în principiu, e gratuit).

Contracte civile definite in codul civil roman in vigoare din 1 Octombrie 2011

1. Contractul de vanzare-cumparare

Contractul de vanzare-cumparare este acel contract prin care o persoana – numita vanzator – transfera un drept altei persoane – numita cumparator - in schimbul obligatiei acesteia din urma sa achite un pret in bani.

Contractul de vanzare este reglementat in codul civil, in Titlul IX – diferite contracte speciale, art 1650 si urmatoarele.

2. Contractul de schimb

Schimbul este contractul prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul.

Reglementat in art 1763 si urmatoarele, codul civil in vigoare din 1 Octombrie 2011.

Infractiune / infractori – notiuni generale

Prezentarea, pe scurt, a unitatii de infractiune, a pluralitatii de infractiuni, a pluralitatii de infractori.

Unitatea de infractiune

A. Unitatea naturala

1. Infractiunea simpla – unitate de obiect; unitate de actiune / inactiune; unitate de obiect pasiv; o singura forma de vinovatie.

2. Infractiunea continua – actiunea / inactiunea ce constituie elementul material al laturii obiective se prelungeste in chip natural, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare (cunoaste un moment al consumarii si unul al epuizarii)

3. Infractiunea deviata:

a) prin devierea infractiunii (greseala faptuitorului in executarea actiunii) spre un alt obiect sau alta persoana (aberratio actus);

b) prin savarsirea faptei asupra altei persoane ori asupra altui obiect din eroarea faptuitorului cu privire la persoana sau obiectul vizat (error in persona)