5 sept. 2014

Legea Trancu-Iasi, legea conflictului colectiv de munca




În anul 1909 a apărut prima reglementare în domeniul conflictelor de muncă, Legea Orleanu (numele inițiatorului). Legea se intitula în contra sindicatelor asociațiunilor profesionale ale funcționarilor statului, județului, comunelor și stabilimentelor publice.
Legea interzicea greva și asocierea muncitorilor și funcționarilor, salariați ai statului, județelor, comunelor și tuturor stabilimentelor publice cu caracter industrial, economic sau social.

În 5 septembrie 1920 e publicată în Monitorul Oficial nr. 122 Legea privind reglementarea conflictelor colective de muncă (Legea Trancu-Iaşi), fiind primul act normativ modern care reglementa conflictele colective de muncă. Legea cuprindea trei capitole: Rostul şi lămurirea legii; Expunerea de motive şi Conţinutul legii.

Prin Legea Trancu-Iași (numele initiatorului) se limita dreptul la grevă, instituindu-se obligativitatea arbitrajului între salariaţi şi patroni în faţa unei comisii ad-hoc; salariaţii din întreprinderile statului şi din unităţile de interes public (transport, gaze naturale, electricitate, apă, panificaţie, spitale etc.) nu puteau declara greva decât în anumite condiţii; adoptarea acestei legi a provocat manifestaţii şi întruniri de protest în Capitală şi în multe alte oraşe din ţară.