30 iun. 2013

Elemente de drept roman

Cuprinsul articolului:
  • Structura legii
  • Clasificarea legii după sancţiuni
  • Procedee de soluţionare pe cale administrativa a unor litigii de către pretor
  • Tutela. Procedee de administrare a tutelei
  • Elementele posesiunii
  • Clasificarea bunurilor
  • Succesiunea


Structura legii:
praescriptio - conţine numele şi titlurile autorului legii, ziua şi locul votării, tribul care a votat primul;
rogatio - e textul propriu-zis al legii;
sanctio - cuprinde sancţiunile negative pe care le va suporta cel care încalcă legea.

Clasificarea legii după sancţiuni:
Leges perfectae (legi perfecte) - a căror sancţiune constă în anularea actului ce încalcă rogatio;
Leges minus quam perfectae - care nu anulează actul contrar lui rogatio, dar autorul suferă o pedeapsă;
Leges imperfectae (l. imperfecte) - legi lipsite de sancţiune.
La aceste categorii, autorii moderni au adăugat şi categoria leges plus quam perfectae - ce prevăd nulitatea actului ilegal şi pedepsirea autorului.

Procedee de soluţionare pe cale administrativa a unor litigii de către pretor:
Stipulationes praetorie (stipulaţiuni pretoriene) - contracte verbale încheiate din ordinul pretorului, prin care pîrîtul promitea să plătească o sumă de bani dacă, din vina sa, va prejudicia în viitor pe reclamant;
Missio in possessionem - e trimiterea reclamantului în detenţiunea sau posesiunea bunurilor pîrîtului, măsură care se lua în cazul pîrîtului care refuza să se prezinte la proces;
Interdicta - ordine date de pretor părţilor de a încheia sau nu un anumit act juridic;
Restitutio in integrum (repunerea în situatia anterioară) - prin care pretorul desfiinţa actul juridic păgubitor pentru reclamant, repunînd părţile în situatia pe care o aveau înainte de încheierea actului. Dar repunerea opera doar în drept (se recunoştea dreptul unei părţi) nu şi în fapt. Pentru repunerea în fapt trebuie judecat procesul şi executată sentinţa.

Tutela. Procedee de administrare a tutelei:
Negotium gestio - pentru minorul pînă la 7 ani (infans); actele juridice cu privire la bunurile pupilului erau încheiate de tutore, în numele său. Fireşte, la sf. tutelei, între tutore şi pupil avea loc o reglementare de conturi.
Auctoritatis interpositio - consta în încheierea actelor juridice de către copil, asistat de tutore.
Tutela era sancţionată prin actio tutelae directa (o acţiune a copilului împotriva tutorelui) şi actio tutelae contraria (o acţiune a tutorelui împotriva pupilului). Actio = acţiunea săvîrşită de un agent; activitatea agentului. I se opune passio.

Elementele posesiunii:
Animus (element intenţional) - constă în intenţia posesorului de a păstra lucrul pt. sine, de a se comporta faţă de el ca un proprietar;
Corpus (element material) - constă în actele de stăpînire materială, exercitate asupra unui bun.

Clasificarea bunurilor:
1). După criteriul posibilităţii de a putea aparţine sau nu unei persoane:
- res in patrimonio - lucrurile susceptibile de a aparţine unei pers.;
- res in extrapatrimonio - lucrurile ce nu sunt susceptibile de a fi proprietate:
- res divini iuris (nu pot constitui obiect de proprietate privată dintr-un motiv religios): res sacrae (cele dedicate zeilor); res religiosae (cele lăsate sufletului unui mort), res sanctae (porţile şi zidurile cetăţii);
- res nullius humani iuris - lucrurile scoase din circuitul civil fiindcă sunt destinate uzului comun). Se împart în:
- res communes (care prin natura lor nu pot fi proprietate individuală (aer, soare etc.);
-res publicae (lucrurile poporului roman: ager publicus, sclavii publici); res universitarum (bunurile unei comunităţi, ce aparţin tuturor menbrilor şi nu fiecăruia în parte etc.);
2). După valoarea lor:
- res mancipi - lucruri cu o val. mare (pămîntul, sclavii, animalele de povară şi de tracţiune etc., precum şi servituţile rustice: dreptul de a trece cu piciorul, cu carul sau cu turmele pe un teren străin etc.;
- res nec mancipi - lucruri cu valoare mică: roadele pămîntului, animalele mici, metalele ce serveau ca mijloc de schimb etc.;
3). După criteriul mobilităţii lor:
- res mobiles (lucruri mobile) - cele ce se pot mişca prin forţă proprie sau sub acţiunea unei forţe exterioare, fără a-şi pierde mobilitatea (exemplu: sclavii, animalele);
- res soli (imobile) - nu se pot mişca fără a-şi pierde identitatea (praedia rustica: terenurile fără construcţii; praedia urbana: ternurile cu construcţii, construcţiile, plantaţiile).
4). După criteriul existenţei lor materiale:
- res corporales (corporale) - cele ce există d.p.v. material;
- res incorporales (necorporale) - cele care nu există d.p.v. material (ex.: un drept, o moştenmire, o creanţă).
5). După voinţa parţilor:
- res genera (lucruri de gen) - sunt determinate de caracteristicile genului din care fac parte;
- res species (lucruri determinate individual) - se individualizează prin trăsături proprii.
6). După criteriul gradului de coeziune:
- res unitae (lucruri simple) - alcătuite dintr-o singură unitate materiala (un om, o scandură, o piatră etc.);
- cu mai multe unităţi materiale
(mai sunt şi alte clasificări)

Succesiunea.
Moştenirea legală = ab intestat = fără testament
Trei categorii de moştenitori:
1). sui herdes - cei care, la moartea lui de cujus deveneau personal sui iuris: fii, fiice, soţia căsătorită cu manus şi nepoţii de fii, dacă tatăl lor predecedase bunicului. Sui heredes = cei care se moştenesc pe ei înşişi (în timpul vieţii ei au dobîndit unele lucruri ce au intrat în patrimoniul defunctului).
2). adgnatus proximus (agnaţii privilegiaţi) - fraţi, nepoţi de frate, veri.
3). heredes extranei (heredes voluntarii) – erau straini de persoana defunctului si pentru a dobandi mostenirea trebuia sa isi manifeste int-o anumita forma dorinta de a o accepta.

Infans conceptus pro nato habetur = copilul conceput e considerat ca avînd personalitate juridică şi în consecinţă beneficiază de drept la succesiune.

Potrivit lui Ulpian, testamentul este manifestarea, in conformitate cu legea, a vointei noastre, pentru a avea tarie dupa moarte (testamentum est mentis nostrae iusta contestatio, in id solemnifer facta, ut post mortem nostram valeat) (Drept roman, Emil Molcut si Dan Oancea, Ed Sansa, 1997)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu