18 iun. 2013

Buna-credinta si noul cod civil

Art. 14 - Buna-credinta (codul civil in vigoare din 1 Octombrie 2011)
(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.
(2) Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara.

Observatii:
Dispozitiile din al. 2, art. 14 instituie o prezumtie relativa a bunei-credinte, ceea ce inseamna ca aceasta prezumtie poate fi rasturnata prin proba contrara.

Prezumtia constituie, in esenta sa, o deplasare a obiectului probei: neputand dovedi direct un anumit fapt necunoscut, generator de drepturi si obligatii, vom dovedi existenta unui alt fapt, vecin si conex cu cel generator de drepturi si apoi, pe calea rationamentului deductiv, vom deduce existenta faptului generator de drepturi, imposibil sau greu de dovedit. (dr.Ovidiu Ungureanu, Manual de drept civil, ed. Omnia Uni, Brasov, 1997).


Prezumtiile sunt definite in noul cod de procedura civila, art. 327: Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.

Izvoare ale bunei-credinte: faptele psihologice conforme cu normele morale specifice oricarei organizari socio-economice care au avut la origine onestitatea, loialitatea, prudenta si temperanta (cumpatarea, chibzuinta) - astfel au apreciat judecatorii Mihaela Ganea, Gabriel Lefter si Vanghelita Tase in cuprinsul deciziei civile nr. 13 din 18 ianuarie 2010 pronuntata in recurs de Sectia civila, minori si familie, litigii de munca si asigurari sociale a Curtii de Apel Constanta avand ca obiect anulare act - JURINDEX20103613994.
Onestitatea este acel concept moral ce reflecta o insusire personala de a urmari, in mod constant, idealul etic; loialitatea este faptul psihologic ce se reflecta intr-un comportament social cu reprezentarea riguroasa a indatoririlor morale, in realizarea unei conduite drepte, astfel incat sa rezulte incredere intre membrii societatii; prudenta consta in acea insusire a constiintei unei persoane ce-si conduce activitatea cu intentia de a prevedea si a evita greselile si pericolele; temperanta este insusirea caracteristica persoanei de a se manifesta moderat, cumpatat, in urma unor procese deliberative care sa aiba in vedere nu numai interesele unei persoane, ci si cele ale societatii in ansamblu - care constituie, in fapt, limita libertatii indivizilor.

Alte dispozitii referitoare la buna-credinta din noul cod civil: art. 39 al. (2), art. 142 al. (1), art. 293 al. (2), art. 304 al. (1), art. 557 al.(1), art. 1.582. al. (2) s.a.

Din noul cod civil, alte dispozitii care se refera la buna-credinta:

Art. 901 - Dobandirea cu buna-credinta a unui drept tabular
(1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, oricine a dobandit cu buna-credinta vreun drept real inscris in cartea funciara, in temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului inscris in folosul său, chiar daca, la cererea adevaratului titular, dreptul autorului sau este radiat din cartea funciara.
(2) Tertul dobanditor este considerat de buna-credinta numai daca, la data inregistrării cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) nu a fost inregistrata nicio actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare;
b) din cuprinsul cartii funciare nu rezulta nicio cauza care sa justifice rectificarea acesteia in favoarea altei persoane;
c) nu a cunoscut, pe alta cale, inexactitatea cuprinsului cartii funciare.
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile si tertului care a dobandit cu buna-credinta un drept de ipoteca in temeiul unui act juridic incheiat cu titularul de carte funciara ori cu succesorul sau in drepturi, dupa caz.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu pot fi insa opuse de o parte contractanta celeilalte si nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, dupa caz.

Observatii:
Prezumtia bunei-credinte in materia cartilor funciare opereaza numai in favoarea tertilor dobanditori cu titlu oneros ai drepturilor reale imobiliare si a tertilor dobanditori ai ipotecii conventionale, in situatia in care dreptul tabular apartine in realitate unei alte persoane decat antecesorul acestor terti.
Buna-credinta este creatoare de drept, adica dobanditorul cu titlu oneros al unui drept real imobiliar sau dobanditorul unui drept de ipoteca, pe care l-a inscris in cartea funciara, va fi considerat titularul acelui drept chiar daca, ulterior inscrierii dreptului in favoarea sa, s-a dispus radierea dreptului autorului sau tabular. In astfel de cazuri, instanta de judecata va dispune, la cererea adevaratului titular al dreptului, numai radierea dreptului antecesorului tabular, nu si a dreptului tertului dobanditor. Pentru a produce acest efect, buna-credinta a tertului dobanditor trebuie sa existe la data inregistrarii cererii sale de inscriere a dreptului in cartea funciara.
Prezumtia bunei-credinte nu poate fi invocata de catre partile actului juridic de constituire sau transmitere a unui drept tabular, una impotriva celeilalte, si nici de succesorii lor universal sau cu titlu universal.

Art. 21 (noul cod civil) - Prezumtiile
(1) Daca un drept, act sau fapt a fost inscris intr-un registru public, se prezuma ca el exista, cat timp nu a fost radiat sau modificat in conditiile legii.
(2) In cazul in care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezuma ca el nu exista.

Dobandirea proprietatii mobiliare prin posesia de buna-credinta
Art. 938 - Buna-credinta
(1) Este de buna-credinta posesorul care nu cunostea si nici nu trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a instrainatorului.
(2) Buna-credinta trebuie sa existe la data intrarii in posesia efectiva a bunului.

Art. 1170 - Buna-credinta (in contracte)
Partile trebuie sa actioneze cu bua-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau limita aceasta obligatie.

Observatii:
In materia contractelor, pentru a putea determina intinderea raspunderii antrenate in sarcina celui care are initiativa, continua sau rupe negocierile contrar bunei-credinte trebuie inteleasa notiunea de "buna-credinta" pe parcursul negocierilor.
Cu privire la etapa negocierilor, conform art. 1183 al.2, partea care se angajeaza intr-o negociere este tinuta sa respecte exigentele bunei-credinte, si partile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligatii. In art. 1183 al.3 e mentionata doar una din situatiile in care partile actioneaza contrar exigentelor bunei-credinte: este contrara exigentelor bunei-credinte, intre altele, conduita partii care initiaza sau continua negocieri fara intentia de a incheia contractul.
In masura in care se poate face dovada ca una dintre parti a actionat pe parcursul negocierilor "contrar exigentelor bunei-credinte" atunci aceasta poate fi trasa la raspundere pe temei delictual si obligata la plata prejudici­ilor cauzate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu