Circuitul cererii de chemare in judecata - inclusiv cai de atac, ordonanta presedintiala, conflicte de munca si cum se repartizeaza dosarul

Un fel de rezumat al modului in care se ajunge la o hotarare judecatoreasca...

Am copiat de pe site-ul unei instante...

1. CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

Cererea de chemare în judecată se depune la registratura instanţei şi trebuie să cuprindă:

- datele personale şi de identificare ale părţilor: nume, prenume, domiciliu sau reşedinţă, iar pentru persoanele juridice, numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, codul fiscal şi contul bancar.

- ce drept solicită reclamantul să îi fie recunoscut de către pârât

- valoarea, atunci când pretenţiile formulate în cerere au o valoare în bani

- prezentarea pe scurt a faptelor

- textul de lege pe care reclamantul îşi întemeiază cererea (această precizare nu este obligatorie, instanţa sesizată califică acţiunea)

- dovezile pe care se sprijină cererea (înscrisuri anexate la cererea depusă, solicitarea probei cu martori, expertiza, după caz).

- semnătura celui care a formulat cererea.

Pentru a fi primită, cererea trebuie să fie depusă în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă. Se poate depune personal sau prin mandatar, dar şi prin poştă, în plic.

Excepţie: cererile de divorţ depuse personal de reclamant le primeşte numai preşedintele instanţei sau judecătorul de serviciu, in anumite zile din săptămână prestabilite la nivelul fiecărei instanţe

2. CONSTITUIREA DOSARULUI

Cererea se înregistrează, apoi primeşte, prin intermediul unei aplicaţii informatice – ECRIS -  un număr unic pe ţară şi devine dosar

- Persoana care a formulat cererea devine reclamant

- Persoana împotriva căreia s-a formulat cererea devine pârât

Pârâtul poate depune, la rândul său, o cerere denumită "întâmpinare", prin care se apără împotriva pretenţiilor reclamantului.

Întâmpinarea trebuie să cuprindă:

- datele personale şi de identificare ale părţilor: nume, prenume, domiciliu sau reşedinţă, iar pentru persoanele juridice, numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, codul fiscal şi contul bancar.

- excepţiile de procedură pe care pârâtul înţelege să le ridice la cererea reclamantului, răspunsul la pretenţiile în fapt şi în drept formulate de acesta,

- dovezile prin care pârâtul se apără împotriva acestora

- semnătura pârâtului

Întâmpinarea trebuie depusă, cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, în atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt în cauză, plus un exemplar pentru instanţă.

Dacă pârâtul nu a depus întâmpinare, la solicitarea lui, instanţa îi poate acorda un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.

3. CITAŢIA

Grefierul citează părţile dosarului pentru primul termen de judecată.

Dacă reclamantul a depus cererea personal, nu va mai fi citat pentru că i s-a adus la cunoştinţă primul termen în momentul înregistrării cererii sale (are termen în cunoştinţă).

Grefierul citează pârâtul prin documentul numit citaţie, şi care cuprinde:

1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;

2. anul, luna, ziua şi ora la care se va judeca dosarul;

3. instanţa şi sediul ei;

4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat;

5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi obiectul cauzei;

6. alte menţiuni prevăzute de lege;

7. parafa instanţei şi semnătura grefierului.

Anexat citaţiei, pârâtul primeşte şi un exemplar din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

4. ŞEDINŢA

Toate dosarele ce se judecă într-o zi de acelaşi complet de judecători formează o şedinţă

- grefierul predă judecătorului şedinţa pentru a fi studiată cu cel puţin două zile înaintea datei fixate pentru şedinţa publică de judecată

- fiecare dosar se dezbate în şedinţa publică de judecată, la termenul fixat

Excepţie: se judecă în şedinţă nepublică, sau în cameră de consiliu anumite tipuri de cauze, pentru a fi protejate anumite drepturi fundamentale (de ex. viaţa intimă, familială sau privată) sau pentru a se asigura o mai bună judecată sau administrare a probelor

Preşedintele completului de judecată deschide, suspendă şi ridică şedinţa de judecată.

Preşedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului şi apoi pârâtului. Dacă este necesar, acesta va da cuvântul părţilor, de mai multe ori, având dreptul să-l limiteze în timp de fiecare dată.

La începutul şedinţei de judecată, părţile pot cere instanţei amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată la acel termen şi care nu provoacă discuţii contradictorii. Această amânare se poate face şi de un singur judecător.

Restul cauzelor se strigă în ordinea listei iar cele care sunt în stare de judecată, se soluţionează.

Părţile dezbat cauza verbal, dacă legea nu dispune altfel.

Dezbaterile din şedinţă se vor consemna în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi de grefieri.

În fiecare cauză strigată în ordinea de pe listă, dacă este în stare de judecată, preşedintele completului de judecată declară dezbaterile închise şi acordă cuvântul părţilor pentru a pune concluzii pe fond, apoi o va reţine pentru a pronunţa hotărârea.

Preşedintele ridică şedinţa după ce toate cauzele de pe lista de şedinţă au fost strigate.

Completul se retrage în camera de consiliu ca să delibereze şi să se pronunţe asupra cauzelor judecate.

5. DELIBERAREA ŞI PRONUNŢAREA

Completul de judecată deliberează şi scrie dispozitivul, apoi, preşedintele completului se întoarce în sala de şedinţă şi îl pronunţă în şedinţă publică.

Soluţiile pronunţate în fiecare cauză, termenele acordate în cauzele amânate, alte măsuri dispuse în şedinţa de judecată se menţionează pe scurt în condica şedinţei de judecată, astfel încât părţile să ia cunoştinţă despre situaţia dosarului, dar şi în aplicaţia ECRIS, astfel că părţile pot consulta situaţia dosarului şi în format electronic, la adresa http://portal.just.ro.

Hotărârea judecătorească este actul final al judecăţii şi reprezintă actul de dispoziţie al instanţei cu privire la pretenţiile deduse judecăţii.

Hotărârile prin care instanţele de judecată soluţionează cauza atunci când aceasta se judecă în primă instanţă, adică pentru prima oară, se numesc sentinţe. Cele prin care se soluţionează apelul şi recursul se numesc decizii.

Toate celelalte hotărâri pronunţate de instanţă, în cursul judecăţii, se numesc încheieri.

Dacă instanţa nu poate hotărî de îndată, pronunţarea se poate amâna pentru un termen de cel mult 7 zile, anunţat de preşedintele completului de judecată şi menţionat în condica şedinţei de judecată.

Hotărârea trebuie să reflecte opinia majorităţii judecătorilor care formează completul de judecată.

Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care va fi scrisă pe cererea de chemare în judecată, pe cererea de apel sau de recurs ori pe ultima încheiere.

În situaţia în care această majoritate legală nu se poate întruni (de exemplu, în cazul completelor formate din doi judecători, când fiecare judecător are altă opinie), cauza se va judeca din nou, în complet de divergenţă (la membrii completului se va alătura şi preşedintele instanţei sau al

secţiei) în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile.

Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa, în materie civilă, sunt:

- admiterea cererii, atunci când, din starea de fapt reţinută şi din aplicarea legii rezultă că cererea

reclamantului este îndreptăţită şi dovedită

- admiterea în parte a cererii, atunci când, din starea de fapt reţinută şi din aplicarea legii

rezultă că cererea reclamantului este numai în parte îndreptăţită, iar judecătorul va arăta şi

care capăt de cerere l-a respins şi pentru ce motive

- respingerea cererii, atunci când, din starea de fapt reţinută şi din aplicarea legii rezultă că cererea reclamantului este neîndreptăţită sau nedovedită (adică nu a dovedit instanţei ceea ce a cerut).

Mai există şi alte situaţii când instanţa respinge cererea (ca urmare a soluţionării unor excepţii):

- ca tardiv introdusă (atunci când cererea a fost introdusă cu depăşirea unui termen stabilit expres de lege- de ex.: cererea a fost introdusă peste termenul de 45 de zile prevăzut pentru contestaţia

împotriva deciziei de pensionare)

- ca prematur introdusă (atunci când cererea a fost depusă înainte de împlinirea unui anume moment prevăzut de lege - de ex.: contestaţia împotriva unei deciziei de pensionare neemise încă)

- anularea cererii - ca netimbrată, sau insuficient timbrată, atunci când, deşi i s-a pus în vedere să plătească taxa de timbru la valoarea pretenţiilor, reclamantul nu a făcut dovada plăţii

- ca introdusă de o altă persoană decât reclamantul, atunci când acesta nu a semnat cererea nici la momentul depunerii, nici la termenul pe care i l-a acordat instanţa anume pentru a o semna

Judecătorul mai poate pronunţa hotărâri prin care ia act de renunţarea părţilor la judecată, de renunţarea părţii la însuşi dreptul pretins, prin care dispune suspendarea judecării cauzei, în cazuri limitativ prevăzute de lege, prin care ia act de învoiala părţilor, ş.a.

6. COMUNICAREA HOTĂRÂRII

Grefierul tehnodactilografiază sentinţa în baza motivării redactate de judecătorul redactor şi o comunică părţilor

Prin regulamentul de ordine interioară, judecătorul are, de principiu, 30 de zile, pentru a redacta considerentele hotărârii luate (motivele în fapt şi în drept pentru care judecătorul a pronunţat respectiva soluţie).

Aceasta reprezintă partea cea mai extinsă a unei hotărâri şi în cuprinsul său instanţa va arăta fiecare capăt de cerere, apărările părţilor, probele care au fost administrate, motivele pentru care unele dintre acestea au fost reţinute iar altele au fost înlăturate, excepţiile invocate de părţi sau de către instanţa de judecată, din oficiu şi modul în care au fost soluţionate, textele de lege pe care le-a aplicat la situaţia de fapt stabilită.

Cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel că dacă aţi câştigat procesul şi aţi efectuat cheltuieli, trebuie să le solicitaţi.

Înainte de închiderea dezbaterilor, instanţa trebuie să pună în vedere părţilor dreptul pe care îl au de a cere cheltuieli de judecată.

Va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată partea care a căzut în pretenţii, adică partea care a pierdut procesul. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorariile avocaţilor şi experţilor, cheltuielile pentru deplasarea părţilor şi martorilor la instanţă, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul, va dovedi că le-a făcut.

Instanţele comunică, din oficiu (adică fără vreo cerere), toate hotărârile care pot fi atacate de părţi cu apel sau cu recurs. Dacă hotărârea este irevocabilă (nu mai poate fi atacată cu apel sau recurs) nu se mai comunică din oficiu, dar părţile pot obţine, la cerere, o copie conformă cu originalul, de la registratura instanţei.

7. ÎNAINTAREA DOSARULUI ÎN CALEA DE ATAC

Dacă hotărârea nu a fost atacată cu una dintre căile de atac, dosarul se depune la arhivă spre conservare

Dacă hotărârea a fost atacată, dosarul este înaintat la instanţa de control judiciar împreună cu cererea de apel sau de recurs şi cu dovezile de comunicare către părţi a hotărârii atacate.

La instanţa de control judiciar (adică instanţa superioară: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faţă de curţile de apel sau curţile de apel faţă de tribunale, sau tribunalele faţă de judecătorii) dosarul poartă acelaşi număr unic pe ţară, astfel că el doar se înregistrează şi i se repartizează un termen de judecată, reluându-se circuitul deja arătat.

Dosarul format în faţa primei instanţe împreună cu cererea de apel / recurs se transmit, pe cale administrativă, atât electronic, cât şi în fapt, la instanţa superioară, unde se leagă în coperta acelei instanţe.

8. APELUL

Cele mai multe hotărâri pot fi atacate cu apel, astfel că acesta este considerat cale ordinară de atac. Instanţa superioară care judecă apelul verifică hotărârea atacată sub toate aspectele- temeinicie, legalitate.

Persoanele care au avut calitate de parte în proces la judecata în primă instanţă pot declara apel împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă, dacă sunt îndeplinite următoarele două condiţii:

- legea prevede calea de atac a apelului împotriva respectivei sentinţe (pe ultimul rând al sentinţei,

este scrisă calea de atac a acesteia şi termenul în care poate fi exercitată, de ex.:"Cu drept de apel

în 15 zile de la comunicare.")

- sentinţa pronunţată este nefavorabilă părţii care declară apel (se consideră că partea care a câştigat nu are interes să declare apel)

Atenţie:

a) există hotărâri care nu pot fi atacate cu apel, (ci numai cu recurs)

b) termenul general în care se poate declara apel este de 15 zile, şi curge de la comunicare, dar există şi  alte termene - mai lungi (de ex. de 30 zile pentru hotărârea de divorţ) sau mai scurte (de ex. de 10 zile pentru hotărârea dată în litigiile de muncă sau în materie penală),

c) unele termene curg de la pronunţare (de ex. pentru hotărârea dată în ordonanţa preşedinţială)

Apelul se formulează în scris, printr-o cerere (în atâtea exemplare câte părţi, plus unul pentru instanţă) care trebuiesă cuprindă:

- numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi,după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi codul bancar.

- hotărârea care se atacă (numărul, data pronunţării, instanţa şi dosarul în care s-a pronunţat);

- motivele pentru care apreciaţi că hotărârea pe care o apelaţi este nelegală şi netemeinică (motivele de fapt şi de drept);

- dovezile pe care le invocaţi în soluţionarea apelului;

- semnătura.

La cererea de apel se ataşează dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar şi se depune lainstanţa a cărei hotărâre se atacă, direct sau prin poştă.

Cererea de apel învesteşte instanţa de apel şi suspendă executarea hotărârii atacate.

9. RECURSUL

Dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a se putea declara recurs sunt aceleaşi, ca şi în apel:

- legea să prevdă calea de atac a recursului împotriva respectivei hotărâri

- sentinţa pronunţată să fie nefavorabilă părţii care declară recurs.

Recursul poate fi declarat numai pentru următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate:

1. instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

2. hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;

3. hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe;

4. instanţa a depăşit atribuţiie puterii judecătoreşti;

5. instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, prin hotărârea dată;

6. instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceeace nu s-a cerut;

7. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

8. instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi

vădit neîndoelnic al acestuia;

9. hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;

Termenul general de recurs este acelaşi ca la apel, dar şi în această materie există excepţii.

Cererea de recurs formulată în scris, în atâtea exemplare câte părţi, plus unul pentru instanţă trebuie să cuprindă aceleaşi elemente ca şi cererea de apel, precum şi unul sau mai multe dintre cele nouă motive de nelegalitate se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă împreună cudovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar

Cererea de recurs învesteşte instanţa de recurs, dar nu suspendă, de drept executarea hotărârii

atacate, decât în cazurile expres prevăzute de lege

ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂ

Este o acţiune civilă des folosită pentru rezolvarea urgentă a unei situaţii legate de păstrarea unui drept care, prin întârziere, s-ar putea pierde sau s-ar produce o pagubă.

Partea care solicită ordonanţa preşedinţială trebuie să facă o cerere de chemare în judecată în

care să arate şi să motiveze următoarele:

Cererea trebuie să cuprindă:

- datele personale şi de identificare ale părţilor: nume, prenume, domiciliu sau reşedinţă, iar pentru persoanele juridice, numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, codul fiscal şi contul bancar.

- ce drept solicită reclamantul să îi fie recunoscut de către pârât

- urgenţa

- aparenţa dreptului

- măsurile concrete pe care le solicită

- prezentarea pe scurt a faptelor

- textul de lege pe care reclamantul îşi întemeiază cererea (această precizare nu este obligatorie, instanţa sesizată califică acţiunea)

- dovezile pe care se sprijină cererea (înscrisuri anexate la cererea depusă, solicitarea probei cu martori, după caz).

- semnătura celui care a formulat cererea.

- pentru a fi primită, trebuie să fie depusă în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.

Competenţa în materie de ordonanţe preşedinţiale revine, după caz, fie instanţei care a fost deja investită cu o cerere principală de chemare în judecată, fie instanţei care ar fi putut să fie investită cu o asemenea cerere şi era competentă să o rezolve.

Instanţa va aprecia urgenţa şi oportunitatea măsurilor la momentul când cererea de ordonanţă a fost făcută (pentru că este posibil ca între timp împrejurările să se fi schimbat)

Ordonanţa preşedinţială poate fi dată şi fără citarea parţilor, dacă instanţa apreciază stringenţa luării imediate a unor măsuri.

Este posibilă transformarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială într-o cerere de chemare în judecată, sau invers, transformarea unei cereri de chemare în judecată într-o cerere de ordonanţă preşedinţială.

Căile de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale:

- Recursul - poate fi exercitat în termen de 5 zile de la pronunţare.

- Contestaţia în anulare

Nu este posibilă revizuirea, pentru că o cerere în revizuire nu poate avea ca obiect decât o hotărâre prin care s-a tranşat fondul litigiului.

CONFLICTELE DE MUNCĂ

Pot fi părţi în conflictele de muncă:

- salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii de muncă;

- angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice

 - agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă sindicatele şi patronatele;

- alte persoane juridice sau fizice, în condiţiile legii

Categorii de conflicte de muncă:

- Colective de drepturi de interese;

-  individuale de drepturi

Conflictele de drepturi apar când nu sunt respectate drepturile prevăzute în lege sau în contractul colectiv ori

individual de muncă.

Conflictele de interese apar în cazul unui dezacord intervenit între părţi cu privire la revendicările salariaţilor, încă neconsacrate în lege, contract colectiv sau contract individual de muncă.

Conflictele de interese nu se soluţionează în justiţie.

Competenţa

Instanţele competente să judece în primă instanţă conflictele de drepturi sunt tribunalele.

La tribunal, completul de judecată este format din doi judecători şi doi asistenţi judiciari (unul propus de confederaţiile patronatelor şi unul propus de confederaţiile sindicale)

Recursul se judecă de către Curtea de Apel (în complet format din trei judecători, ca şi în dreptul comun).

Excepţii:

- în litigiile privind carnetul de muncă, competenţa revine judecătoriei;

- cererile pentru constatarea reprezentativităţii organizaţiilor sindicale de la nivelul unităţii se soluţioneze de către judecătorie;

- în cazul grevei, conducerea unităţii poate introduce o cerere de suspendare a acesteia, cerere adresată Curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.

Instanţa competentă este cea în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul (reşedinţa sau sediul) reclamantul.

Termenul în care se poate formula cererea:

- 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;

- 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei de sancţionare disciplinară;

- 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune pentru plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat sau în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;

- pe toată durata existenţei contractului pentru constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;

- 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

Aceste cauze sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar.

Se judecă în regim de urgenţă, termenele de judecată nefiind mai mari de 15 zile.

REPARTIZAREA DOSARULUI

Dosarul este repartizat unui complet de judecată ales aleatoriu tot prin intremediul ECRIS.

Aplicaţia ECRIS repartizează dosarul, în funcţie de obiectul cererii, la unul dintre completele de judecată care judecă în materia respectivă în intervalul de timp prestabilit prin aplicaţie.